s-a terminat! Un loc 4 aproape impecabil de curat… o mică pată neagră la meciul cu Steaua când nu au șutat de loc la poartă dar în rest în returul ăsta am fost cei mai tari! Am luat de 3 ori bătaie dar ce mai contează! Acel 5-4 din groapă trăit printre dinamoviști în tribune nu se compară cu nimic… ar fi fost bine dacă se termina 3-0… sau 4-1… am fi fost noi în UEFA! Asta e… la anul!
Azi am fost din nou în galeria sportului! 50 de oameni… 300 cred că erau pe tot stadionul. La un moment dat cineva a început să-l înjure pe un jucător… Replica celorlalți? „Taci, mă, nu înjura!”
Am fost și la meciul Stelei cu Poli. Erau 20.000 de mii de oameni. Jumătate din timp: „Am avut și vom avea mereu ciudă pe țigani / Ne pisăm pe ei la infinit / Muie lu’ Rapid” Da… suporteri adevărați… La meciul cu noi erau de 100 de ori mai mulți ca noi. Galeria noastră formată din bătrânei simpatici cu trompetă, tați cu copii cu ei, câțiva tineri de vreo 25 de ani. Nu mi-am dat seama care era șeful galeriei dar erau o mare familie! Steliști? În afară de scandările normale (știți voi) mai strigau din când în când „Fortza Steaua, Fortza Steaua”! Șefii galeriei? Cei care nu erau la pușcărie își arătau burțile colorate într-un colț, fețe de oameni care își scot cârnați și ceapă pe banchetă din tren în timp ce își laudă șosetele Versaci, și care din când în când mai ridicau mâna și toți din galerie începeau să strige… nu era nevoie nici măcar să-și ridice burțile! La finalul meciului toți jucători (unii dintre ei surprinzător de negri, ținând cont cât de rasistă e galeria) inclusiv Olăroiu merg să salute galeria: cei 3 burtoși încă aflați în libertate, precum gladiatorii care după fiecare victorie mergeau să salute pe împărat!
Concluzia? Am jucat un fotbal curat și mai mult nu am putut!