Încă puțin și mă îndrept spre gară… e ciudat… toată lumea pleacă acasă și eu plec singur… nu am condus pe nimeni la tren… nu am făcut nimănui din batistă… nimeni nu mă va conduce… acasă mă așteaptă gara… balcon și geamuri noi… multă mâncare… o noapte albă la lumina luminii de Paște… mă voi întoarce poate nicăieri… Mă duc, mă tot duc…
