Astăzi după o duminică în care am stat și m-am uitat la o tâmpenie de film și am jucat CS, poate poate îmi omor singurătatea și plictiseala cu un head shot (nu a fost să fie), m-am hotărât să merg și eu la rude să-mi recuperez hainele… Pe drum un apel pierdut m-a făcut să sper… nu a fost să fie… alte 2 apeluri nu au venit, așa că ei 2 și eu în tramvai!
În fața mea un bunic și nepoata de 6 ani!
„-Cât mai avem?
-Coborâm la a 2-a!
-La a 2-a? Ah… 2 rațe, 2 câini, 2 francezi, 2 blonde… toți sunt câte 2… sau 3!
-2 rațe? :))”
Da… pitică aveva dreptate, toți erau câte doi… sau câte 3! Norocul ei că nu s-a uitat în spate, că aș fi contrazis-o! Și totuși, 2 rațe?
Pot sa jur ca are un sens ascuns blogul de mai sus, dar in intelegerea-mi limitata, eu nu am descoperit minunea moralizatoare a acestuia. Multumesc anticipat pt momentul cand voi intelege si eu – cu ajutorul tsu, evident – care e faza
Daca imi permiti sa ma repet… in fata mea era o fetita care a inceput sa enumere: “2 rate. 2 caini, 2 francezi, 2 blonde…” si atat…
Ar mai fi ceva: cu voia ta si “2 norvegieni”
=))
Ignor aluzia din respect pt bucovineni ;))