Bucovinean? Am un unchi care a sculptat exteriorul bisericii în care se roagă măicuțele de la Voroneț (la care pot ajunge în 20 de minute cu bicicleta) atunci când vor să scape de turiștii care se minunează din snobism de minunăția albastrului de Voroneț (eu sincer nu am văzut nimic special); bunica celei mai bune prietene a fost colegă de bancă cu Niculai (Labiș) și care vorbește o limbă pe care cu greu o înțeleg, și nu în ultimul rând de 1 Martie primeam mărțișoare! Da, și nu era o glumă proastă, toată ziua stăteam cu pieptul înainte în așteptarea de mărțișoare! Era… nu știu fetele cum se simt când primesc mărțișoare dar la noi era un fel de concurs de popularitate între băieți și care chiar dacă nu îl câștigam (nici pe departe mai ales în generală) mă făcea să mă simt foarte bine! Acum 6 ani a fost vârful meu de glorie: 25 de fete au încercat să mă înțepe… după 2 ani fetele noastre ne-au scos în club unde după vreo 2 beri, 2 pahare de vin și un pahar de vodka (proastă combinație) eram pulbere, important însă era că fetele au făcut cinste :P! De 1 Martie puteam merge la școală fără nicio grijă că nu există nicio șansă să fim ascultați și de obicei după 2 ore se termina ziua de școală! Venea însă ziua de 8 martie în care trebuia să răsplătim fiecare mărțișor primit cu cel puțin o ciocolată și să le facem cinste fetelor… În clasa a 7-a țin minte că am ieșit pe stradă fiecare cu câteva buchete de ghiocei și am împărțit la toate domnioarele și doamnele pe care le-am întâlnit! A fost chiar plăcut să vezi cum reținerea din ochi când le abordam se transforma în bucurie…
Anul trecut am încercat să mă leg de trecut și am refuzat să împart mărțișoare și am așteptat doar să primesc… proastă alegere! „Sunt Bucovinean până la moarte!” nu a ținut, mai ales când un bucovinean ca mine a venit și a dat un mărțișor celei căreia am refuzat să-i dau (Scuze încă o dată Ana!) și m-a pus într-o situație puțin penibilă, din care am ieșit cât de cât pe 8 Martie…
Acum trebuie să încep să mă tratez: să iau metroul până la Mitropolie, să ascult în vagoanele aglomerate cum un Boschetar recită din Labiș și mai ales să dau mărțișoare! Așa că, m-am trezit acasă într-o mulțime de fete fiind singurul băiat care cumpăra mărțișoare!
Mie incep sa-mi placa obiceiurile astea bucovinene. Mai scap de o gaura in buget. Si nu inseamna ca imi reneg cumva originile….
Si recunosc cu umilinta profanului ca nu vad nici eu nimicv interesant la albastrul ala faimos de Voronet. Ne-o lipsi noua marele simt creator pesemne.
Bine ca ne capitalizam volens-nolens. La dreq cu globalizarea
…adica obiceiuri bucurestene. Vb aiurea. A se scuza. Posed circumstante atenuante credibile.
Mi-a placut ce ai scris; foarte inspirat mai ales partea de final
Foarte frumos gestul ….ma refer la faza cand ati impartit ghiocei….in Constantza nu vezi asa ceva…