Câteodată e nevoie de atât de puțin pentru a-ți obține pacea sufletească, împăcarea cu sine! Nu e nevoie decât să fii puțin generos, să împarți cu cel mai puțin norocos, să dai o țigară boschetarului din față terasei, să contribui și tu cu 50 de bani la punga de aurolac, măruntul din portofel pentru bătrânica de la Universitate care îți întinde mâna și se roagă pentru sănătatea ta, nimic pentru bătrânul care stă în ploaie fără să schițeze nimic lângă Unirii, 1 leu pentru tipa ce te acostează zâmbind și-ți cere o fișă, 2 lei pentru călugărul ce-ți cere bani pentru mănăstire în tren și care la următoarea stație va folosi bani pentru lucruri mai lumești (o sticlă de săniuță ca să se încălzească și un pachet de țigări)!
Umilitor să întinzi mâna? Nu o să folosesc clasica scuză a cerșetorilor: „Nu dau în cap la nimeni!” căci e deja un clișeu, oricum e mult mai profitabilă dacă știi cum să o faci! Cei care au nevoie de măruntul tău pentru a supraviețui sunt prea slabi ca să poată să-l obțină, e nevoie de ceva mai înduioșător ca cruntul lor adevăr (pentru mai multe detalii uitați-vă la Filantropica)! Spun toate astea cu mândria cuiva care a stat timp de o oră cu un pahar gol de bere în mână și în cealaltă un carton pe care scria „NU MA SUPAR DACA IMI DATI BANI DE TREN(MA ASTEAPTA MAMA)” și care a câștigat astfel peste 100.000, bani cu care… i-am cheltuit în mai puțin de 10 minute (și nu pe bilet, deși apoi am plătit o amendă de un milion că am rămas fără biletul pe care îl luasem din timp)! Povestea asta (adevărată dar mult mai lungă de atât) s-a petrecut acum 4 ani și ceva la Sighișoara, la festivalul de artă medievală, printre câteva mii de oameni, în ultima oră cât am stat în cetate și vroiam să fac ceva extrem și inspirat de un el și o ea care cereau bani ca să-și cumpere prezervative și de altu care avea un carton pe care cerea bani de bere m-am hotărât să fac și eu asta, dar dacă tot o făceam măcar să fiu cât de cât profesionist mai ales după ce am încercat să vând neuroni și o domniță m-a întrebat ce sunt aia! A fost super fain, deloc umilitor, și mă simțeam băgat în seamă! Majoritatea trageau o privire pe cartonul meu și apoi mă priveau în ochi și zâmbeau, unii însă vroiau să se simtă folositori și mai puneau câte ceva în paharul meu de bere!