Insemnari

Zambind in Anglia

Filed under: Din viata — Gelu June 15, 2011 @ 17:01

Sunt de patru zile in Anglia. Nu m-am plimbat pe malul Tamisei, nu am vazut cum se schimba garda la palat, nu am vizitat stadionul celor de la Manchester, nu am mancat Fish and Chips, nu am…

Este in schimb o experienta cat se poate de putin turistica (de aceea o sa am extrem de putin poze dupa cele 9 zile) in care am reusit sa gatesc, sa sa beau cidru, sa dansez si mai ales sa zambesc.

Drumul spre Birmingham a fost o calatorie de 3 ore cu autobuzul. Nu m-a surprins ca domnisoara de langa mine avea o carte de la Polirom asa ca primele ore in Anglia au fost ca o calatorie pana la Brasov: o discutie despre carti, teatru si alte prostii cu o necunoscuta cu care aveam cativa prieteni in comun.

Britanicii au o mica obsesie pentru produsele britanice. Cel putin un sfert din produsele din Supermarket au steagul pe ele si inscriptia “100% British” asa ca mi-a fost relativ dimineata sa gatesc (intre noi fie vorba mai mult sa asist) un mic dejun 100% britanic. M-am abtinut destul de greu sa nu amestec “componentele” intre ele (oua, carnati, bacon, ciuperci si fasole). Intr-un final a iesit ceva extrem de decent. (Evident ca a doua dimineata am facut un scrob ca la mama acasa).

O sa va scutesc de o compunerea de clasa a 5-a si trec direct la cea mai tare seara, din punctul de vedere al dansului, din viata mea. Cautand un loc unde sa bem ceva inainte sa mergem in club am ajuns in acelasi bar ca si cu o seara inainte. Daca Duminica a fost muzica live de la 4 pana la miezul noptii in seara de Luni erau oameni care dansau. Cand zic ca “dansau” ma refer la faptul ca chiar dansau. Imaginati-va vreo 15 tipi fata de care dansul meu de gaina decapitata nu era decat o secventa din Lacul Lebedelor. Am ezitat putin inainte sa ajung si eu pe ring dar intr-un final am ajuns sa dansez mai liber ca niciodata. Din nou, accentuez faptul ca indiferent de ce miscari as fi facut era ca si cum as fi mers intr-un club la agatat si dadeam doar gingas din cap in timp ce ma uitam la o posibila victima pe care sa o agat. Am facut vreo 10000 de pasi intr-o ora inconjurat de negrii veniti special pentru asta: adidasi, paltaloni de treaning si mai ales cu prosoape la ei. As fi avut si eu nevoie de asa ceva. Au fost si momente in care eram in centrul atentiei in mijlocul ringului dar doar pentru ca domnisoara cu care eram atragea toate privirile cand dansam samba. Pe ultima melodie a fost un fel de “dance show off” la care am preferat doar sa stau ca spectator ca nu ai cum sa intrii in competitie cu tipi care fac spagatu dansand sau care fac tumbe pe ring sau alte miscari imposibile de descris sau copiat. Black men can dance.

A fost putin magulitor ca la sfarsitul serii multi dintre cei de pe ring au venit sa ma salute si sa-mi spuna ca ne vedem Lunea viitoare. Din pacate lunea viitoare o sa fiu cel in Club A unde as fi probabil dat afara daca as dansa la fel de liber. Ar trebui sa existe si in Bucuresti un loc unde poti sa dansezi cu alti 20 de tipi fara sa fie gay de loc.

Dupa cum spuneam, nu mai continui compunerea de clasa a 5-a si continui sa-mi beau berea linistit pe malul unui canal din Manchaster.

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment