Insemnari

De cand se stie avea o slabiciune pentru fetite, fete si femei. Prima lui amintire e cea a chilotilor lui Beatrice. Avea 4 ani si era in grupa mica la o gradinita care era despartita de un gard de sarma de scoala in care urma sa faca primii opt ani de studii. In fiecare zi statea in pauze lipit de gard admirand copilele ce se jucau pe terenul de sport. Din acea zi isi aduce insa aminte altceva: momentul in care fetita cu parul prins la spate intr-o singura coada a cazut de pe scaunel cu picioarele in sus aratandu-si lenjeria alba. Cristi a ramas fascinat de albul dintre picioarele colegei. A doua zi, sambata, s-a trezit nerabdator de la ora 6 si a inceput sa planga ca vrea sa mearga la gradinita sa-i vada din nou chilotii.

El avea 11 ani iar verisoara lui cu 2 ani mai putin. Le placea sa se invarte unul in bratele celuilalt prin fanul strans pentru animale. La un moment dat a realizat ca se intampla lucruri ciudate. La sfarsitul unei astfel de “rostogoliri” a ramas pret de cateva zeci de secunde deasupra ei simtind pentru prima oara caldura oferita de coapsele unei fete. S-a speriat de acea prima incordare a muschilor  de a caror existenta nici macar nu stia si a fugit in copacul in care obisuia sa se ascunda. A coborat din locul sigur aflat la 5 metri de lumea reala doar seara tarziu cand lumea incepu-se sa strige dupa el prin livada. I se parea ca e bolnav. Astfel de simtiri nu apareau in cartile lui Jules Verne, prin care isi construise imaginea lumii reale, deci nu era normal ce se intampla.

Incet, incet a inceput sa se descopere in timp ce se gandea la colegele de clasa pe care le salva de la o moarte cumplita. Nu se gandea la sanii ce incepusera sa apara pe sub uniformele albastre si nici macar la buzele care ii atingeau obrajii de ziua lui cand impartea cu mandrie bomboane. Isi invartea degetul mare in jurul preputului gandidu-se la cum se arunca in fata glontului care se indrepta spre Monica si tremura, fara sa-si dea seama de ce, in momentul in care la inmormantarea sa domnisoara cu pantaloni in carouri plangea si realiza faptul ca l-a iubit cu mult inainte sa faca acel gest de eroism. Nu conta ca sansele ca cineva sa intre cu o mitraliera intr-o scoala linistita dintr-un sat uitat de lume sunt infime. El adormea linistit stiind ca daca va fi cazul o va salva de la moarte pe copilandra care-l face sa mearga in fiecare zi la scoala.

Pe la 13 ani a descoperit-o pe Emmanuelle. Era sambata seara. A adormit cu televizorul deschis dar s-a trezit pe la 1 noaptea. Atunci a vazut prima scena erotica din viata lui. Pentru prima oara a simtit furnicaturi fara sa-si imagineze scene de eroism. Se uita la ecranul televizorui si se simtea un animal. Era ingrozit de cat de murdare au fost pana atunci atingerile sale. Le respecta prea mult pe Monica, Gabi sau Daniela ca sa si le poata imagina in astfel de ipostaze. A inceput pentru prima oara sa faca miscari ciclice cu mana gandidu-se in gol, avand in minte mai mult o imagine, o idee, decat pe cineva real, palpabil.

O data pe saptamana ramanea singur acasa pentru cateva ore. In momentul acela rasfoia colectia de ziare de sub patul din bucatarie in cautarea pozelor cu tipe semi dezbracate din Infractorul. Dupa ce isi gatea si manca se dezbraca si intindea paginile gri pe pat. Isi freca tot corpul de cearsafurile albastre in timp ce se uita ciclic la toate pozele adunate pe paginile ziarului. Nu zabovea niciodata cu privirea pe acelasi chip mai mult de 5 secunde. Ii era frica, ca nu cumva fragmentele acelea de ziar sa prinda viata. In mod normal tot acest joc se termina in momentul in care simtea ca se apropie cu gandul prea mult de cineva sau ceva din viata lui de zi cu zi. De data asta insa s-a intamplat ceva ciudat: intreg corpul i-a tresarit si a simtit o pe cearsaf ceva lipicios si alb. S-a speriat, s-a imbracat, a adus o carpa umeda si a sters locul crimei.

Va urma.