Sunt un porc insensibil

Știu. Sunt un porc insensibil. Nu pot sa empatizez cu suferințele altora, mai ales când vine vorba de relații. Ok, daca e vorba de altceva, să zicem ca cineva a fost concediat sau i-a murit papagalul atunci înțeleg frustrările și sentimentul de singurătate dar cand vine vorba de fericirea sau nefericirea unora atunci când se raportează la cineva drag… Acum câțiva ani primeam adesea ca exemplu de relație care merge un cuplu foarte fericit. Răspunsul meu: „Relax, se vor despărți!”. S-au despărțit. Singurul lucru care mi-a trecut prin minte cand am aflat a fost „Știam eu!” dar nu m-am gândit de loc la săracă fată care se vedea în alb la biserică. Nu cred ca as fi reactionat altfel nici daca eu eram nemernicul care spune „Stop”. Mi-aș fi zis pur și simplu: „Știam că se va termina!”.

Acum câteva zile m-am întâlnit cu o amica in 601 și mai mult din politețe am intrebat-o ce-i mai face prietenul cu care e de 4 ani. Se pare că erau de 4 ani. Răspunsul meu: „Să-ți fie de bine! El de tine sau tu de el?”. Cica el… „Acum nu trebuie decât să te întrebi dacă puteați să ajungeți la aceeași “concluzie” dupa un an și sa nu asteptati 4 ani să vă dați seama că nu aveți un viitor” (eu niciodată nu mă întreb asta).

Acum 2 zile eram în Pirhania și beam o Timișoreana. Așteptam să terminăm berile și să mergem în cameră să ne facem planuri pentru Viena când l-am auzit pe tipul din spate cum îi explica ei că nu mai pot continua așa și… bullshit-uri de despărțire. „Nu e vina ta, e vina mea!”, „Putem fi amici”, „Important e că am găsit o persoană specială!”, etc… Primul gând pe care l-am avut: „Bună alegere! Un loc public să nu poată face scandal!” apoi regretam că nu stăteam pe cealaltă parte să pot vedea mai bine cum se desfășoară ostilitățile. Cred că nu se miră nimeni că în loc să plec am mers să-mi mai iau o bere. Eram chiar curios cum se termina povestea și mai ales dacă o să plângă sau nu domnișoara. Nu le înțeleg pe cele care plâng de față cu el. Ok, sunteți ființe sensibile dar totuși, nu puteți să vă abțineți încă jumătate de oră până ajungeți in camera și puteți să luați în brațe inimioară de pluș primită de Valentine’s.

Odată întors cu berea situația s-a schimbat la cealaltă masă. Erau îmbrățișați și se sărutau. Oare mai era valabilă despărțirea? Era vorba de un ultim sărut pătimas sau a uitat pur și simplu de ce a venit acolo și nu au mers la ea să se uite la un film? Mi se pare foarte normal să ți-o mai tragi cu fosta după ce v-ați despărțit dar ce rost mai are să vă sărutați pătimas? Acum când scriu rândurile astea mi-am adus aminte de un banc clasic. „Bula și cu Strula erau la închisoare și pentru a evada trebuiau să sară 100 de garduri. După ce sar 40 Bula îl întreabă pe colegul de celulă: “Mai poți?„ “Mai pot!„. După încă 30: “Mai poți?„ “Mai pot!„. După 90 de garduri sărite: “Mai poți?„ “Mai pot!„. După 99 de garduri: “Mai poți?„ “Nu mai pot! Hai înapoi!„

Dacă tot am început sa vorbesc despre despărțiri mă simt obligat să fac o confesiune: când e vorba de propriile despărțiri sunt un mic laș. Prefer varianta “safe” în care ea se desparte de mine că așa n-o să am probleme cu conștiința. E mult mai ușor să dai vina pe ea decât să începi să regreti că te-ai despărțit de persoana cu care acum ai vrea să-ți petreci “the rest of your life”.