Insemnari

Ce ramane dupa

Filed under: Aberatii,Din viata,Obsesii,Personal — Gelu August 21, 2008 @ 22:03

Si totusi, ce ramane dupa o ultima intalnire in care ii zici ca lucrurile nu pot continua asa? Amintirile? Se mai gandeste cineva la prima seara in care ati strabatut impreuna intunericul in cautarea de baruri uitate de lume? Crezi ca ea isi mai aduce aminte de timiditatea primului sarut si de cate ori te-a impins pentru ca nu simtea ca e pregatita? Ramane poate regretul ca nu ai invatat nimic. Postmortem-ul nu iti aduce nimic nici ei nici tie. Crezi in continuare ca esti tanar si poti sa te joci de-a relatiile pana cand ajungi sa te complaci intr-un schimb de replici cu alt om mare. Si apoi? Ramane tremuratul hemoglobinei in vene atunci cand ii vezi mana atingand-ul pe colegul tau. Te-ai pricopsit cu 2 giga de poze din a caror pixeli nu poti trage nici o concluzie. Dusul sub care i-ai sarutat prima oara sanii continua sa spele de pacate alti pacatosi. Miile de linii pastrate in arhiva nu o fac sa-i dea drumul la mana. Platforma pe care ti-a spus “Nu” incepe sa fie vizitata de mai multi de tine. Intrebarile cunoscutilor despre “ce mai face Ea” nu au cum sa-si mai gaseasca un raspuns in tine. Ramane copilul pe care il vezi de doua ori pe saptamana si a carui tata esti doar pentru ca ii platesti in fiecare luna pensia alimentara? Scaunul din bucatarie pe care statea ea in timp ce-i gateai spaghete s-a rupt de mult sub povara amintirilor. Ultima oara cand ati incercat sa faceti dragoste nu era “ultima” atunci, poate daca stiai o sarutai mai mult pe spate. Intersectia la care s-a facut rosu exact cand porneati spre un viitor comun va ramane acolo pentru o viitoare calatorie, caci, nu-i asa, pamantul nu e chiar atat de infinit cum am vrea sa credem. Viscolul prin care ati trecut in timp ce-i povesteai despre insoritul viitor nu-ti va incalzi noptile in care te vei simti a dracului de singur. Cei 10.000 pe care ti i-a dat pentru sticla de fanta au fost de mult furati. Ramane cuierul care se reazama acum de masa si pe care ea isi punea fularul mov. Mailurile stau intr-un folder special dar se vor muta in Trash la clickul unui buton. Cutiile de bere stau nedesfacute dar dupa prima betie se vor duce si ele pe urma sticlelor de vin baute in noptile in care-i simteai coapsele alaturi. Raman cazaturile luate impreuna pe partia de incepatori. Animalele de plus s-au aliat acum impotriva ta. Umbrele pe care stie ca le-ai vazut acopera misterele altuia.

Si totusi? Ce ramane dupa?

9 Comments »

  1. un fum, într-un borcănaș, pe o etajeră

    Comment by miChou — August 21, 2008 @ 22:44

  2. Imediat dupa e GOL. Te dezmeticesti cu greu, si amintirile le constientiezi asa cum ar trebui, abia dupa multa multa vreme.
    Tot ce ramane este o experienta de viata.
    We came, we saw, we conquered, we left.

    Comment by mika — August 21, 2008 @ 23:06

  3. tot restul.

    dar serios acum, desi imposiil de evitat, prea mult gindit dauneaza la ficati. chiar mai mult decit alcoolul in timpul antibioticelor :)

    Comment by didi — August 21, 2008 @ 23:07

  4. Ce ramane? prezentul – si avem optiunea de a-l transforma in ce vrem; iar daca pamantul nu e nelimitat, optiunile sunt, si ar trebui sa varieze in functie de ceea ce e mai ok pt fiecare in parte. (intr-adevar, daca mai sunt si copii implicati e putin mai complicat)

    ps. ceea ce ai scris mai sus se aplica colateral, “el” nu e singurul posesor al cresterilor de adrenalina subite, nici a celor n giga de poze.

    Comment by Cristian M — August 21, 2008 @ 23:11

  5. Ramai tu . E ciudat, dar parca cu fiecare persoana de care ne atasam ,odata ce pleaca ia cu ea o parte din noi. Dar cum zice si Didi mai bine iesi la o plimbare , inspiri si cauti ceva-ul ce crezi ca te va face fericit. Desi stii ca nu-l vei gasi niciodata, continui sa cauti asa de amuzament, pentru ca esti constient ca tot ce e nou la prima vedere se va invechi dupa ceva timp.

    Comment by ana — August 22, 2008 @ 00:27

  6. Ramanem noi cu un gust amar, cu o mica cicatrice si God knows dar ne ramane si puterea de a merge mai departe.

    Comment by Fulgushor11 — August 22, 2008 @ 15:07

  7. E ciudat cum toata lumea are un raspuns de dat la intrebarea dumneavoastra, domnule autor. Deci toti trecem mai devreme sau mai tarziu printr-o situatie asemanatoare.
    Felicitari pentru post…este plin de trairi, desi nu e usor sa redai asta prin cuvinte.

    Comment by Silvia — August 22, 2008 @ 15:57

  8. Nu ne ramane decat curajul de a merge mai departe. Greu sa-l capatam cate odata…dar numai pe el il mai avem dupa

    Comment by Silviu — August 22, 2008 @ 21:39

  9. Nu sunt de acord ca dupa avem curaj sau putere sau dorinta de a merge mai departe…
    Imediat dupa, asa cum a spus si mika mai sus, e GOL. Abia dupa un timp te aduni, iti spui ca asa nu se mai poate si incepi sa tragi de tine ca sa te readuci pe linia de plutire.

    Comment by Silvia — August 22, 2008 @ 22:53

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment