Insemnari

Trei nopti de veghe pe deal

Filed under: Aberatii — Gelu April 21, 2008 @ 20:46

Nu orice deal. Dealul din poli. Stiti voi actuali si viitori ingineri: bucata de verdeata din mijlocul oazei de cunoastere. Acum patru zile am venit pentru prima oara aici fara aparatul foto, fara laptop, fara amintiri, fara idei preconcepute: doar eu si parul meu de un milimetru. Aceiasi oameni. Aceiasi copii. Aceleasi vrabii. Aceleasi sarutari si aceleasi mangaieri.

Stateam in varful dealului si numaram frunze cand ai aparut tu cu o parte din amintirile mele, cu o parte din visele nerostite si cam cu toate ideile mele preconcepute. Numarai muguri de corcodus din doi in doi, ca nu cumva la sfarsit sa-ti dea fara pereche. Tu mai crezi inca in perechi: toate lucrurile trebuie sa fie cate doua. Doua rate. Doi porumbei. Doua umbre. Nu te-am strigat. Speram ca iti vei intoarce privirea si imi vei da cateva din visele pe care le-am construit impreuna.

A doua zi copiii incetasera sa mai zburde. Stateau in cerc si impleteau coronite. Fetele faceau coronite albe iar baieteii impleteau coronite albastre. Era un munte de flori albe si albastre in mijloc. Incepusem sa numar forile cu numar de petale impar, ca sa vad daca mai vii in seara aia sau nu, cand te-am vazut. Te urmau atat de putine amintiri incat cu greu mai reuseam sa observ una in multimea de ganduri. Privirea ta nu s-a indreptat nici de data asta spre mine asa ca am inceput sa fac ordine printre florile de castan: tu acum, tu la anu, tu acum, tu maine.

A treia seara dealul nu mai avea nici copii, nici vrabii. Erai in schimb tu inconjurata de toate visele pe care le-am construit impreuna si de care vroiam de atat de mult timp sa scap. Straluceai in mijlocul lor cand privirea ta s-a indreptat spre mine. Un zambet mare, ca la inceput. Brate ridicate in sus. Ai inceput sa alergi. Eu inmarmurit. De cand asteptam momentul asta…

Iti zambesc. “Stii ce, dute-n pizda matii cu visele noastre de fericire cu tot!”.

Zambetul ti-a murit: “Nu-ti permit pentru ca o stii pe mama!” si-mi arunci bancnota de 10 mii.

10 Comments »

  1. Gelule.. mă omori… Fain ca deobicei.
    Ia zi, de la Timişoreana ţi se trage? Că poate e cazul să mă (re)apuc să beau şi eu :D

    Comment by miChou — April 21, 2008 @ 22:50

  2. what? what?.. continuarea aia de unde a apărut??

    Comment by miChou — April 21, 2008 @ 22:50

  3. Sper ca nu dupa ce ai citit si finalul nu iti retragi primul comment! :-s

    Comment by Gelu — April 21, 2008 @ 23:25

  4. deşi finalul nu e tocmai în stilul meu, restul rămâne bun. cu final sau fără, primul comment se menţine. chiar dacă n-o ştiu pe mama :P

    Comment by miChou — April 22, 2008 @ 00:45

  5. Imi place, chiar daca e cu final neasteptat. E oarecum foarte tu.

    Comment by Ina — April 22, 2008 @ 02:21

  6. romantic.
    o zi minunata iti doresc

    Comment by james crissilv — April 22, 2008 @ 13:19

  7. James, tie ti se pare finalul romantic? :)

    Comment by Gelu — April 22, 2008 @ 14:50

  8. Mie finalul mi se pare demential. Face tot textul :)

    Comment by Andreea — April 22, 2008 @ 14:51

  9. Mersi Andreea, ideea era ca finalul evidentiaza titlul… de ce “de veghe”.

    Comment by Gelu — April 22, 2008 @ 14:57

  10. ce naravas esti mai baietel :)

    Comment by eliza — April 22, 2008 @ 18:25

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment