Bcu din nou. Un ultim examen, Miercuri pe 14 Februarie. Asa pot spune ca sarbatoresc si eu ceva in acea zi. Nimic nu distruge romantismul mai tare decat o tona de iubire scoasa la vanzare, milioane de inimioare si un infinit de “I love you”/”Te iubesc”/”Je T’aime”. De frica sa nu par “banal” si convins sa fiu romantic de spiritul mercantil al comerciantilor voi prefera o banala papadie(pe care voi fi nevoit sa astept sa apara).
Examenul ce urmeaza nu e din cel mai captivant posibil si cum ma voi trezi deabia peste 7 ore am timp sa mai visez la visul meu… asa ca inevitabil am ajuns sa rasfoiesc “Enciclopesia zmeilor” in cautare de zmei care sa se ofere sa mearga cu mine la Izvorul Alb pentru a se transforma in cai albi. Am aflat ca:
“Specia este pe cale de extinctie, mai cu seama datorita stingerii treptate a marilor case domnitoare, singurele furnizoare de domnite. Inlocuirea mor cu intelectuale snoabe s-a dovedit un esec, acestea fiind prea greu de intretinut”
Daca zmei nu prea sunt macar un caine de zmeu sa gasesc pe care, pana la primavara, sa-l antrenez sa adulmece papadii si care, de preferat, sa nu stranute prea mult si prea des, dar…:
“Cainele de zmeu nu scoate foc pe nari, ci doar un fum mirosind a friptura de purcelus de lapte bine rumenit, preparat cu basmatuki, umplut cu castae coapte, cu soriciul crapat pe spinare, servit la tava inconjurat de feliute stravezii de ridichi.”
Sansele ca firava floare sa reziste sunt minime. Am descoperit insa inca un motiv pentru care zmeii au capul tare (sunt folositit adesea pe post de berbec)
“Daca trebuie sa trimita ceva dintr-o cetate-n alta, prefera sa azvarle pachetul. Fac acest lucru cu atat de multa precizie incat, dupa cateva ore de zbor, cufarul se prabuseste in crestetul destinatarului. Racnetul acestuia serveste de confirmare a primirii”
No comment:
“Apoi, domnita e lasata in plata Domnului (=tariful pe care unele printese il percep in aceste imprejurari)”