Insemnari

Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui

Filed under: Uncategorized — Gelu October 26, 2005 @ 22:05

Cateodata e nevoie de atat de putin pentru a-ti obtine pacea sufleteasca, impacarea cu sine! Nu e nevoie decat sa fii putin generos, sa imparti cu cel mai putin norocos, sa dai o tigara boschetarului din fata terasei, sa contribui si tu cu 50 de bani la punga de aurolac, maruntul din portofel pentru batranica de la Universitate care iti intinde mana si se roaga pentru sanatatea ta, nimic pentru batranul care sta in ploaie fara sa schiteze nimic langa Unirii, 1 leu pentru tipa ce te acosteaza zambind si-ti cere o fisa, 2 lei pentru calugarul ce-ti cere bani pentru manastire in tren si care la urmatoarea statie va folosi bani pentru lucruri mai lumesti(o sticla de saniuta ca se incalzeasca si un pachet de tigari)!

Umilitor sa intinzi mana? Nu o sa folosesc clasica scuza a ceretorilor: “Nu dau in cap la nimeni!” caci e deja un cliseu, oricum e mult mai profitabila daca stii cum sa o faci! Cei care au nevoie de matuntul tau pentru a supravietui sunt prea slabi ca sa poate sa-i obtina, e nevoie de ceva mai induiosator ca cruntul lor adevar(pentru mai multe detalii uitatati-va la FilantropicaImage)! Spun toate asta cu mandria cuiva care a stat timp de o ora cu un pahar gol de bere in mana si in cealalta un carton pe care scria “NU MA SUPAR DACA IMI DATI BANI DE TREN(MA ASTEAPTA MAMA)” si care a castigat astfel peste 100.000, bani cu care… I-am cheltuit in mai putin de 10 minute(si nu pe biletImage, desi apoi am platit o amenda de un milion ca am ramas fara biletul pe care il luasem din timp)! Povestea asta(adevarata dar mult mai lunga de atat) s-a petrecut acum 4 ani si ceva la Sighisoara, la festivalul de arta medievala, printre cateva mii de oameni, in ultima ora cat am stat in cetate si vroiam sa fac ceva extrem si inspirat de un el si o ea care cereau bani ca sa-si cumpere prezervative si de altu care avea un carton pe care cerea bani de bere m-am hotarat sa fac si eu asta, dar daca tot o faceam macar sa fiu cat de cat profesionist mai ales dupa ce am incercat sa vand neuroni si o domnita m-a intrabat ce sunt aia! A fost super fain, de loc umilitor, si ma simteam bagat in sema! Majoritatea trageau o privire pe cartonul meu si apoi ma priveau in ochi si zambeau, uni insa vroiau sa se simta folositori ┬ási mai puneau cate ceva in paharul meu de bere!

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment