After 2 minutes in Photoshop CS5

In cele 5 ore petrecute la bere a reusit sa ma cucereasca prin micile ei povestiri din timpul liceului/facultatii, prin faptul ca e la fel de bolnava in ceea ce priveste relatiile ca si mine, prin faptul ca era la fel de narcisista ca si mine si nu in ultimul rand cu obsesia ei pentru Noua Zeelanda.

Lucrurile mergeau de la sine asa ca pe la 1 noaptea fara sa o intreb unde mergem ne-am urcat amandoi in acelasi taxiu si am mers la mine. Era cel mai firesc lucru. Pe drum mi-am dat seama ca desi stiam atat de multe despre ea nu aveam nici cea mai mica idee cati ani are, unde lucreaza, ce facultate face/ a facut. Nu conta.

Ajunsi la mine lucrurile au continuat sa mearga de la sine. Parca eram niste fosti iubiti care se reintalnesc dupa cativa ani. Primul sarut a venit de la sine, tricourile au zburat ca si cum era nefiresc sa le purtam, blugii trebuiau sa fie pusi in cosul de rufe murdare, pielea trebuia sa fie mangaiata ca sa se obisnuiasca si ea cu temperatura din camera…

Si s-a oprit… eu deja nu mai procesam nimic cu anumite parti ale corpului, eram pe pilot automat… Si s-a oprit.

S-a ridicat din pat, s-a imbracat in cateva secunde si inainte sa tranteasca usa mi-a zis:

“Acum stii si tu cat de frustrant e sa lucrezi cu nenorocitul ala de Flex Builder”

De ce acum e mai complicat? Inginer sunt. Tanar inca mai sunt. De ce daca tot sar pe “It’s my life” si salivez gandidu-ma la doi ani in Australia sau, de ce nu, la un an petrecut in Thailanda nu fac nimic? O sa ajung inevitabil ca la 25 de ani sa platesc rate pentru un apartament cu 2 camere si sa ma gandesc daca voi merge totusi 2 saptamani sa fac poze la canguri (nu, nu o voi face nici atunci). Ok, o sa fiu inconjurat de oameni dragi mie, o sa fac ce-mi place si o sa beau Timisoreana. O sa fiu fericit stiind ca la 23 in loc sa plec, pur si simplu, fara sa conteze unde, am preferat sa-mi continui cariera promitatoare de tanar corporatist?

Cea mai mare “problema” e ca nu am motive sa plec. Singurul ar fi sa scap de o monotonie care sincer pe mine nu ma deranjeaza. Regret putin ca nu am probleme financiare sau ca nu ma plang de colegii mei corporatisti sau ca nu mi se pare ca-mi irosesc neuronii… (da, stiu! Am fost “brain whashed” de corporatie). Daca acum 3 ani mi se pareau putin ciudati oamenii cu care imparteam liftul in incercarea mea de a ajunge pana la 9 acum nu sunt decat niste oameni care poarta costum de luni pana joi si blugi vinerea. Nu m-ar surprinde sa-i vad la Argentin sau orice alta bodega. Nu-i asa, pana si corporatistii sunt oameni.

Agile development is focused on delivering maximum business value in the shortest possible time. It is well known that over half the requirements on a typical software project change during development and about half the features in delivered software are never used by customers.Adaptive planning and self-organizing teams are used to embrace changing requirements and avoid building features with low return on investment. The result is faster delivery, better quality, higher user satisfaction, and a more creative and enjoyable working environment for developers.

Nu stiu cati dintre voi stiu de un joc numit “biscuitele”, de care am auzit acum ceva timp si pe care “din pacate” nu l-am jucat niciodata. Regulile sunt destul de simple. Mai multi tipi se pun in jurul unui biscuite si ejaculeaza pe el. Ultimul care ejaculeaza mananca biscuitele.

Care e legatura cu Scrum-ul? Aproape nici una, poate doar faptul ca ambele sunt “jucate” de oameni si in general oamenilor nu le place sa manance “biscuitele”. Traim intr-o lume in care ii apreciem pe cei care reusesc sa tina cat mai mult o erectie si nu pe cei care ejaculeaza repede dar la gandul ca vor trebui sa manance biscuitele toti cei “implicati” isi calca pe “orgoliu” si termina cat pot mai repede spunandu-si ca tura viitoare isi vor respecta promisiunea pe care si-au facut-o in clasa a 6-a si vor incerca sa ejaculeze cat mai tarziu. Guess what? Tura viitoare pus in fata “biscuitului” va face la fel.

Vroiam sa inchei aici dar ma tem ca nu ati inteles analogia.

Esti pe final de Sprint. Ai de ales intre a atinge Sprint Goal-ul si a urma standardele pe care ti le-ai “impus” atunci cand faci un feature. Ce faci? “Mananci biscuitele” sau “termii la timp”?

Intrebarea care se pune acum este daca sa folosesc analogia asta si atunci cand imi prezint lucrarea de diploma?

Sa revenim la ziua de azi. Aseara in loc  sa incep sa invat pentru Tehnici de Optimizare m-am gandit ca ar fi bine sa scap de temele la A4 (Analiza si sinteza sistemelor informatice). M-am apucat sa descriu in mare SCRUM-ul. And it was funny! (a se citi: “Cum dracu traduci asta?”). Ah… nu stiu daca v-am zis de experienta traumatizanta de saptamana trecuta in care am fost pus sa traduc Framework, serviciu REST si Benchmarking (singurul motiv pentru care nu am fost pus sa traduc si “operatii CRUD” a fost pentru ca proful a crezut ca am uitat “e”-ul de la sfarsit).  Sa revenim… pentru a facilita procesul de intelegere am tradus termeni precum “SCRUM Master” (da… “Stapanul SCRUM-ului”), Product Backlog, Sprint Backlog, Product Owner, Burndown chart (recunosc, asta l-am lasat asa) si cele 2 pagini s-au transformat in 5 pentru ca nu puteam sa nu explic fiecare termen pe care il foloseam… Mi-a luat mai mult decat ma asteptam dar a fost interesant.

Urmatoarea chestie era sa descriu un sistem obiect din punctul de vedere al clientului. Nu mi-a trebuit prea mult sa ma gandesc sa arat ca sistem obiect un program de gestiune al defectelor. Daca tot fac o tema la care imi face placere sa lucrez macar sa o fac sa arate bine si dupa 30 de minute m-am hotarat ce template de document oficial sa folosesc. In loc de simple liniute m-am gandit eu sa folosesc “cazuri de utilizare” in care sa descriu functionalitatea produsului final si aceste “cazuri de utilizare” sa fie folosite apoi, cand tema va evolua, in  Product Backlog Items si am scris eu frumos cum vrea un tester, dezvoltator, “manager peste testare” si un Program Manager sa foloseasca “scula”. Evident ca nu lipseau si cerintele non-functionale gen Performanta, Compatibilitate si Securitate. Nu are rost sa continui… prea mult efort.

Ajung eu la ora 8 mandru de temele mele in biroul profului. El se cam mira ce caut acolo, eu ma miram ca se mira. Se uita el pe referatul despre SCRUM, admira graficul si cand credeam ca asta a fost tot: “Ar trebui totusi sa o incadrezi cumva intr-un proces de analiza si sinteza… cum ar arata implementat.” (?!?!?!?) “Da… cand voi vorbi de implementare sistemului obiect voi folosi SCRUM ca metodologie de dezvoltare…” Era randul lui sa se uite ciudat la mine…

Distractia a inceput la descrierea functionala a Bug Tracker-ului. Dupa ce rasfoieste paginile ajunge la sfarsit unde isi exclama in sine “Evrika” si imi arata ultima pagina pe care nu e trecuta nici o Bibliografie. “Nu pot sa citesc mai mult. Trebuie sa mergi la OSIM cu ea. Daca nu ai bibliografie inseamna ca descrii ceva care nu e inventat inca!”. A se citi uimirea de pe fata mea. Toate incercarile mele de a-l convinge nu au avut nici un efect. Nu conteaza ca e ceva cu care lucrez si ca cerintele nu vin neaparat ca am folosit unul ci pentru ca lucrez in industria software si… Am incercat sa-i fac analogia cu o scara rulanta (poti sa descrii cerintele functionale fara sa citesti nici o documentatie si e absurd sa cauti cine l-a inventat) dar nimic… trebuie sa caut cine a implementat prima oara un sitem de gestiune al defectelor. (Google please help: “bug tracker inventor”, “bug tracker first implementation”,…). Nu puteam sa trec la bibliografie “http://unbagtraker.com/documentatie” ?? In momentul in care eu spuneam ca e absurd a intervenit si profa de curs care a luat documentul meu de specificatii si mi-a zis ca trebuie descris mai punctual ca nu poate ca sistemul meu sa functioneze pentru orice produs software. Sa fiu mai specific. ?!?!? Dupa 2 minute in care am incercat sa-i explic ca poti sa-l folosesti pentru orice program ma invita sa-i demonstrez ca din ceea ce scrie in cerinte sistemul meu poate sa gaseasca defectele din Matlab… ?!?!?!? Ok… poate intelegem totusi diferit conceptul de “Gestionare a defectelor” si ii explic despre ce e vorba desi s-a uitat timp de 5 minute la specificatii (ok, sa inteleg ca prin “Ca dezvoltator vreau sa existe o pagina usor accesibila care sa-mi afiseze toate defectele pe care trebuie sa le fixez” a fost citit ca “Vreau ca programul sa imi descopere toate defectele”… ok.. inteleg unde a intervenit neintelegerea). Stiu ca e vina mea ca nu am scris cu Bold despre ce trebuie sa faca acest “sistem obiect” si mi s-a parut de bun simt cand mi-a zis ca trebuia sa fac si niste diagrame “ca ochiul lor sa vada” dar cand mi-au dat exemplu… “uite, puteai sa folosesti diagrame Gantt”. Probabil ca se asteptau sa aud ceva ce nu inteleg si sa cad pe spate dar ca orice “agile developer” (:D) am sarit ca ars si am inceput sa apar SCRUM-ul cu mainile goale impotriva unor tehnici “so 90′s”.

Deja am scris prea mult. Ideea e ca am plecat nervos de la ei si nu am predat nici o tema desi eram destul de mandru de ele. Asta e… Copy Paste pe viitor ca sa termin si eu facultatea anul asta.

Se poate intampla insa ca dupa un sprint ratat sa iti doresti atat de mult sa nu mai repeti experienta neplacuta de a bea de necaz si sa vezi lucrurile mult mai “done” decat sunt defapt. Si, vorba unui coleg: 99,9% is not done.

Din cand in cand, atunci cand numarul de decese era mai mare sau persoana care a murit era mai importanta, nu puteam face singur fata cererii si mai era cineva care facea si el coroanele lui. Eram o echipa dar fiecare dintre noi avea taskuri foarte bine definite si total independente de celalalt. Totul era foarte ok, ne intalneam in jurul unui sicriu si faceam glume mai mult sau mai putin morbide, ne dadeam cu parerea despre cum ar trebui sa arate materialul care se va pune pe fundul sicriului dar nimic mai mult. La un moment dat insa, nu stiu foarte bine de ce, a trebuit sa lucram impreuna la facutul coroanelor. Nu va ganditi la ceva secvential, adica el facea coroana efectiva din cetina si eu o “ornam” ci efectiv impreuna, aceleasi taskuri, acelasi obiectiv. In momentul acela s-a rupt “armonia”, lucru care e normal tinand cont ca el era un fan infocat al trandafirilor si eu nu. Asa au inceput “certurile” care desi se doreau a fi constructive nu aduceau nici o valoare.

Cand e vorba de relatii evit pe cat posibil discutiile despre “sentimente” si tot felul de schimburi de replici care m-ar putea face sa ma simt incofortabil. Cred ca stiti despre ce dicutii vorbesc: dar de ce ai crede ca as putea face un lucru atat de rau, dar de ce nu mi-ai mai dat flori de 2 saptamani, de ce nu imi zici ca ma iubesti, de ce… In mod normal inchei orice relatie atunci cand simt ca se poate ajunge la asa ceva (stiu, sunt un mare copil dar vreau sa-mi aleg singur momentele in care sa nu ma simt bine in pilea mea).

Cand faci coroane e destul de greu sa te opresti in mijlocul procesului si sa pleci. Pur si simplu nu se cade sa lasi un mormant gol inconjurat de cavouri pline de flori si verdeata.

Ieri, in timpul unui curs acreditat de ISTQB, mi-am dat seama ca sunt platit sa gasesc defecte.

De ce m-am angajat? Aveam nevoie de un motiv sa nu mai merg la facultate.

De ce lucrez si acum tinand cont ca nu te ajuta prea mult faptul ca nu te gandesti daca ai sau nu bani de bere daca tot nu poti sa o bei decat dupa ora 7? Pentru ca imi place la 9 si pentru ca independenta finaciara are micile ei avantaje.

Ce vreau sa fac peste 2 ani? Nu stiu. Poate acelasi lucru sau poate poze la canguri.

Ce regret? Ca nu am fost decat la un interviu. Apropo… nu ma cheama nimeni la un interviu? Nu conteaza postul… vreau sa vad cum e.

Cu toate astea…

-Si cati muncitori sunteti acolo?
-Muncitori?!?!? :) 60…
-Si lucrati 20 in trei schimburi?

Buna berea!

Sa va povestesc insa celor care nu au onoarea sa urmeze cursurile UPB-ului cum decurge un examen pe aceste meleaguri. Examen la ora 8. Examen unde peste 50%(a se citi 70%) din studenti au facut restanta. Sala relativ mica. Ajung acolo la 7:30. Cu greu am gasit un loc. La 8 insa se dovedeste ca sala de 70-80 de locuri e mult prea mica pentru cei peste 100 de studenti care vor sa-si arate cunostintele. Aproape o ora tine tigania: iesiti, intrati, iesiti, intrati… intr-un final am ramas “pe dinafara” dar s-a gasit si solutia salvatoare. O sala uitata de timp prin EG. La 4. Se intra dupa principiul bine definit si cunoscut din antichitate: mai intai fetele si oamenii cu scaun. Scaun la cap, sau daca nu macar cu scaun pe care sa stea caci frumoasa sala  nu are destule scaune. Nici mese nu am putea spune ca are dar… cine se mai plange. Asa ca la 9:30 incepe frumusete de examen la SMP. Partial! Subiecte surprinzator de accesibile, mai ales ca daca nu erau accesibile tie colegul in care dadeai cu cotul inevitabil poate stia ceva. Am aberat vreo 6 pagini. Un 7 tot iau. Finalul insa e o alta macare de peste. Primul impuls a fost sa ma ridic si sa plec. Cu siguranta daca faceam asta nu mai speram acum ca e posibil sa iau 5-ul izbavitor. Dupa o ora de chinuri am scos de la mine 4 pagini de ineptii. Sper ca nu-mi intelege proful scrisul si presupune ca stiam ceva… ca daca nu…

Buna berea!

Acum back 2 work. E deja 18:32. 

P.S. Post publicat si updatat cu BEE. 

Luni seara mi-am dat seama ca berea are alt gust la ora 20.00 in Bucuresti… imi era dor de berea din Vama. De la ora 11.00. Are alt gust dupa o zi la birou cand stii ca dimineata te intorci acolo (oricat de fain ar fi :P)… Marti parca am inceput sa-i redescopar din farmec… o cutie de Timisoreana cu un film in fata.

Ieri a fost zi grea la birou… m-am trezit ca de obicei la 9… la 10 eram la Aqua Land (sau Water Park… sau cum s-o chema) :P. De atat a fost nevoie pentru a redescoperi placerea de a bea o bere rece la ora 10:30, cu palaria “de cangur”, plutind pe un colac… Asta da zi de servici…

Pe seara am ajuns la petrecerea Fredo & Pid’jin unde pe langa Tudor si Eugen am avut ocazia sa-i intalnesc printre altii si pe Bobby Voicu si mai ales pe Andressa. Cand am facut cunostinta cu ea, pe care o citesc atunci cand scrie insemnari mai scurte de 20 de randuri :D, a intrebat care dintre noi (eram cu colegii de la servici) e tipul la care a ajuns de pe www.myadobe.ro si care avea un super… (deja eram mic de tot si strigam “pick me, pick me”)… banc despre o gaina punctiforma in vid… nu era vorba despre mine ( :( ) ci despre Cristi. Asta e…

Intr-un final mi-am luat “inima-n dinti” si i-am facut poze:P Destul de multe poze :P Una dintre ele putin mai tarziu :P.