Insemnari

Gura Humorului

Filed under: Uncategorized — Gelu June 22, 2020 @ 01:14

Gura Humorului e tipa aia deșteaptă și de treabă din liceu pe care toată lumea o știe pentru că are sâni mari. Deși nu e clar dacă i-a văzut cineva, sau măcar un decolteu, toți adolescenții își imaginează ce le-ar face și sunt convinși că nu mai sunt țâțe ca astea în toată lumea.

Dacă nu ați auzit încă de orășelul ăsta din Bucovina cu siguranță ați auzit de unul din cartiere. Voroneț. Am vizitat prima oară mănăstirea destul de târziu și doar pentru că am adus o fată să se bucure și ea de celebrul albastru. Nu m-a impresionat și îi recomand oricui mai bine să viziteze Mânăstirea Humorului că măcar acolo ai un turn în care te poți urca și afla câți kilometri sunt până la Londra.

Aflat la gura de vărsare a pârâului Humor în Moldova (de aici și numele) e locul perfect să-ți crești complexele și sentimentele de superioritate. Nu ești moldovean, dar nici nu s-a întâmplat nimic de când au plecat austriecii. Cinematograful s-a închis după ce a rulat pentru două luni Titanic, în casa de cultură aveau loc festivitățile de absolvire și-și împărțea toaletele cu discoteca din oraș, numită cum altfel decât VIP, iar marțea e zi de piață.

Când eram dat afară din casă pentru ca să-mi relaxez ochii de la prea mult Jules Verne și de la jocurile din fața blocului pentru că eram prea tocilar, ajungeam în lunca Moldovei unde căutam comori. În una din zile chiar am descoperit una. O grămadă mare de marmură sub niște plăci de beton. Cum nu aveam cum să aflu cât costă, am presupus că foarte mult. Câte culegeri, carioci și lipici puteam să-mi cumpăr! Nu trebuia decât să găsesc un loc mai sigur unde să-l depozitez, un loc unde nu ajungeau văcarii care cu siguranță și-ar fi băgat nasul peste comoara mea.

Toată lumea știe de cetatea de scaun a lui Ștefan cel Mare de la Suceava, dar nimeni nu știe de cetatea, cel puțin începută, din vârful pădurii de deasupra cimitirului din Gura Humorului. A mai rămas doar temelia a ceea ce trebuia să vegheze peste drumul de peste Obcinile Bucovinei. Am găsit ruinele cu un an înaintea comorii de marmură. E un drum anevoios până acolo și în mijlocul poieniței din vârf e o mică pădure de brazi tineri.

După câteva zile am rămas fără cărămizi ce puteau fi scoase și în spatele cărora să pot ascunde bucățile albe cărate în rucsacul de școală. Am vrut să fac o groapă dar nu aveam cu ce să sap așa că am ascuns ce mi-a rămas sub niște rădăcini și mi-am promis că o să mă întorc mai pregătit. Nu am făcut-o.

Am revenit după șapte ani când, aducându-mi aminte de comoară, i-am promis iubitei din 11C că dacă vine cu mine până-n vârful pădurii va descoperi un lucru magic. Am început să caut cărămizi ce ascund ceva în spatele lor, povestindu-i despre cât de naiv eram când eram mic. După zece minute m-a tras de umeri și mi-a zis că se aștepta la altceva. M-a sprijinit de un copac și mi-a băgat limba în gât.

  • Bănuiesc că ai căciuliță
  • ?!?
  • Deci nu?
  • Nu cred

S-a desprins de mine și a început să coboare direct prin pădurea deasă de brazi. Am prins-o din urmă când a ajuns la gardul cimitirului. Am avut suficient timp până atunci să mă prind la ce se referea.

  • Nu m-am gândit așa departe. Scuze!
  • Nu te-ai gândit

La următoarea întâlnire nu am mai urcat până la cetate ci ne-am oprit după prima serpentină din vechiul drum părăsit. Cu multe emoții reușisem să-mi fac curaj și cumpărasem prezervative de la ultimul magazin din oraș de la ieșirea spre Frasin, unde erau șanse mici să o știe cineva pe mama. Venisem inclusiv cu o pătură, pe care am întins-o pe frunze după ce am dat deoparte  crengile uscate.

Ne-am dezbrăcat în tăcere, am scos cutia de Love Plus, m-am chinuit puțin să trec de primul strat de celofan și am început să trag de ambalajul alunecos al primului prezervativ pe care urma să-l folosesc. Ea mă aștepta întinsă pe spate pe pătura flaușată cu ursuleți. Am scos și ultimul strat de plastic de pe ce-mi urma să mă scape de virginitate și am încercat să-l rulez pe penisul antrenat ani de zile pe imagini din Infractorul și mai nou pe pozele color de pe dischetele împrumutate de la colegi.

  • Scuze, nu merge

A plecat fără să mă aștepte să strâng pătura. Aș fi mers după ea, dar nu aș fi știut cum să-i explic maică-mi unde a dispărut cuvertura de peste canapeaua din sufragerie.

Faptul că sunt din Bucovina a început să capete mai multă importanță în momentul în care am plecat de acolo și mă întorceam acasă de câteva ori pe an. Suna mai exotic ca Ploiești, Focșani sau chiar decât Constanța. Avantajul unui orășel aflat la 500 de Km de București și care are un marketing relativ decent: “Inima Bucovinei!”.

Ajuns la facultate am ajuns să folosesc cu succes un prezervativ, am scăpat de imaginea de tocilar și începeam să recuperez tot ce am pierdut în liceu legat de socializare. Știu că unii au o problemă cu momentul în care introduc tipa agățată în Club A în viața de familie, dar eu nu am avut-o niciodată. Toate tipele cu care aveam o relație mai lungă de o lună erau încântate să vină cu mine în vizita semestrială la origini. Eu mă foloseam de asta să primesc un blow job în locurile în care îmi construisem cu zece ani înainte fantezii romantice.

Cu tipa cu care nu m-am futut la 17 ani m-am reconectat din greșeală pe Facebook când a comentat la statusul profului de română. Am început să vorbim amuzați de relația din trecut. Între timp se mutase în Franța unde își făcea doctoratul și urma să vină în România de ziua orașului. Chimia dintre noi era mult mai evidentă decât în timpul liceului, dar eu eram în fața unei dileme: să merg singur și într-un final să ne futem, sau să merg cu prietena mea de atunci, cu care eram de peste două luni. I-am explicat dilema tipei sperând că așa nu va mai exista cu cine să merg și răspunsul ei m-a surprins: “De ce nu amândouă?”

Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că nu există lucru mai important ca sinceritatea. Nu exista un plan anume dar urma să ieșim toți trei la bere și apoi să vedem unde se ajunge. De când am plecat din Gara de Nord și până ne-am văzut la terasa din centru nu m-am simțit niciodată atât de exploatat sexual. Ea a venit cu ideea și voia să o vadă implementată, dar în cele 8 ore la cușetă din treizeci în treizeci de minute îi primeam mâna în vizită sub blugi, deși patru bătrâni sforăiau deasupra noastră.

O felație de “ce frumos e aici”, odată ajunși în apartamentul de două camere la șase dimineața, niște “hai că au mers la piață, sigur nu se întorc în 30 de minute” și un “hai că nu ești omul de doar cinci beri” a fost preludiul la ce urma să fie primul meu threesome. Am încercat timid să sugerez să continuam discuția aprinsă de la terasă, pornită nu de mine, despre comoara de marmură, într-o cameră din hotelul de lângă, dar fetele erau hotărâte să vadă dacă a mai rămas ceva din ea.

Am urcat gâfâind până acolo doar ca să repet scena cu cărămizile. De data asta după prima nereușită prietena de-atunci s-a pus în genunchi și mi-a deschis cureaua. M-am întors, și prin golul lăsat de drum se vedea tot orașul șerpuind în jurul Moldovei pe lângă fața puțin șocată a prietenei mele din liceu.

  • Est-ce que?!

Am fost părăsit cu pantalonii în vine ca să se înțeleagă prin niște săruturi lungi despre ce era vorba. Am ajuns până la 42 la număratul de blocuri din oraș până și-au adus aminte de mine, care aveam pregătit regulamentar un prezervativ gata să fie băgat în luptă.

  • Nu are sens, au zis aproape în cor.

Prietena s-a întors cu spatele în timp ce tipa din liceu și-a dat seama într-un final de ce are mâini și încerca să aducă la viață motivul pentru care ne aflam acolo.

Am penetrat două tipe în cinci minute, eu eram mulțumit și am numit asta o zi mișto. După ce am ejaculat peste doi sâni și un pic, una din ele a vrut să fie mai aproape, le-am lăsat să se bucure liniștite de clitorisul altcuiva întrebându-mă dacă acel GURA HUMORULUI de pe dealul de sub relee e chiar făcut de oi care au păscut până la pământ iarba dintre gardurile în care au fost puse.

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment