Insemnari

Curvă de om

Filed under: Din viata — Gelu April 25, 2017 @ 19:03

Acum șase ani, dacă era să mă întrebi cum mă descriu în trei cuvinte, ți-aș fi spus simplu și sincer: „Curvă de om”.

Nu aveam aventuri de o noapte; aveam iubiri care nu durau mai mult de câteva ore. M-am îndrăgostit sincer de Andreea care mi-a zâmbit în Club A și am penetrat-o cu pasiune în garsoniera ei vecină cu porumbul, dar dimineața mi-a ridicat un văl de pe ochi și mi-am dat seama că nu asta voiam de la mine. Și am tot încercat, din nou și din nou.

Eram o curvă de om pentru că iubeam des și foarte intens, eram persoana aia care aprinde o lumânare cu un aruncător de flăcări; nu înțeleg nici acum relațiile care nu încep cu zece nopți petrecute în același pat.

Cumva mă tratasem. Începusem să cred din nou în suflete pereche, în momente care merită să fie așteptate, în sacrificii pentru un plan mai mare decât cel prezent. Căcaturi de astea romantice. Eram în drum spre iubirea mea de atunci, într-un autobuz din Londra spre Birmingham, când o tipă creață a deschis o carte de la Polirom. Până atunci am fost convins că e unguroaică, așa că cele patru ore cât am stat lângă ea pe peron am ignorat-o complet.

Amândoi cu cărți în română într-un autobuz cu patru pasageri. Suficient să-mi aduc aminte de natura mea de curvă de om. Adică să mă îndrăgostesc timp de patru ore. Eu mergeam la dragostea vieții mele în vizită, ea, undeva în Manchester via Birmingham. Autobuzul s-a oprit, eu m-am văzut cu iubirea vieții mele, ea a luat următorul autobuz scriindu-i prietenei ei cele mai bune că s-a întâlnit cu un tip interesant în autobuz. Răspunsul ei a venit aproape imediat: „E vorba de Gelu?! Ai grijă că e mare fustangiu!”. Cred că așa descriu fetele curvele de om.

Te întrebi și mă întreb cum am ajuns atât de curvă de om, nu-i așa? Cred că a pornit de la chiloții lui Beatrice și stricarea olimpicului decent ce sunt cu sânii Ralucăi, ai Cătălinei și mai ales cu momentul în care Monica nu mi-a luat penisul în gură ca să-l facă destul de tare pentru penetrare. Pe scurt: nu din cauza mea! Credeam că am iubit și voi iubi mai ales din obligația de a satisface orgolii și clitorisuri.

Reîntâlnirile cu tipa din autobuz mi-au arătat cât de mult m-am înșelat. Niciuna din revederi nu s-a întâmplat într-un tren din Vietnam, dar așa păreau; Universul complota cumva să ne vedem. Eu îmi vedeam de iubirile mele magice, ea de relația ei. La un moment dat ne-am sărutat. A fost ca o contopire de aștri, dar ne-au lovit bagajele din spate. Am fost laș și am renunțat la o posibilă relație  pentru că iubirile mele erau simple, ceva la care în orice dimineață puteam să renunț pentru o nouă oportunitate de a-mi dovedi cât de cuceritor sunt.

Acum patru ani și patru luni am încercat să fiu curva de om care toată lumea mă credea. A fost groaznic și revelator. Sex cu o tipă pe care nu o iubeam nici măcar o noapte. Sex de dragul sexului. Între timp mi-am făcut o listă cu tipele cu care m-am culcat (o alarmă falsă cu o boală cu transmitere sexuală). Un număr de depășit. Eram un inginer pus pe doborât recorduri în rândul foștilor politehniști. Sex de dragul unui nou nume pe listă. Prima tipă peste 35, prima tipă divorțată, diverse lucruri despre care credeam că au sens să fie bifate.

Un concert oarecare, tipa din autobuz, și restul e istorie. Am trecut-o pe listă la o săptămână după îmbrățișarea dubioasă din Fabrica la un concert R.A.T.B. După câteva săptămâni a devenit destul de clar că asta e tot ce am căutat în cei doișpe ani de activitate romantică. După șase luni era clar că lista e închisă. Cum am ajuns la concluziile astea? N-am nici cea mai mică idee! Se pare că așa e dragostea, nu doar un penis dispus să se ridice în căutarea unui vagin dispus să se lubrifieze.

Cum ne merge după patru ani, după stresul unei nunți relativ mari? Decent. Suntem aceiași oameni ca-n autobuzul spre Birmingham. Puține lucruri s-au schimbat. Mă masturbez mai rar ca-nainte, dar o fac în continuare. Acum doi ani i-am zis să nu mă aștepte să plecăm împreună la birou pentru că uneori mi-e dor de garsoniera mea de burlac. Ea a înțeles și pleacă înaintea mea dacă vede că nu mă grăbesc să trag niște blugi pe mine. Nu mă întreb dacă are sens să iau două bilete pentru un concert sau un concediu mai exotic. E ok să uit de o aniversare sau de ziua noastră să nu iau niciun cadou. Eu spăl vasele și fac curat în baie; ea întinde hainele, mai puțin când adoarme pe canapea și o fac eu. Când îi iau lenjeria din mașina de spălat îmi dau seama că asta am căutat de la început. E atât de liniștitor să știi că acasă te așteaptă cineva pe care iubești și care nu-ți spune nimic că ai stat opt beri să scrii un text fără sens.

Aseară i-am dat să citească rândurile astea. Azi noapte m-am trezit cu un pumn în ochiul drept. A visat că e un păianjen în pat.