Singur

 Sunt un Dumnezeu singur. Am lacul meu, peștii mei, sentimentul de împlinire. Am venit aici să fac broaște. Aleg pietrele cu atenție, trebuie să fie subțiri dar nu prea ușoare, netede și destul de mari cât să le prind cum trebuie între degete. Azi am făcut chiar 9 dintr-o singură aruncare. O realizare mare pentru o divinitate mică.

Singura problemă e frigul. Dacă nu aș vedea celălalt mal aș crede că sunt la mare. Din când în când vine câte un vânt dulce cu miros de pește. Îmi aduce aminte de satul din Norvegia și de Miruna. Dar mai mult de satul pe care l-am inventat ca să scap de ea. Stătea cu capul pe pieptul meu în timp ce eu rezolvam probleme importante pentru țărani. Mai aduceam niște ploaie, mai domesticeam niște reni. Lucruri de astea divine, cum se zice. Ea era fericită, eu eram mulțumit că sunt de folos pentru atâția oameni plus unu.

Acum mai am doar puțin și-mi termin coliba. Am improvizat deja un pat, de o singură persoană, am strâns nuiele și am pus patru stâlpi. Am prins doi crapi dar încă nu i-am domesticit. E mai greu cu peștii decât cu renii. În general e mai greu decât ai crede. Poate e prea mică groapa în care i-am pus. Nici cu Miruna nu a fost prea ușor. Și ea pește. Nici măcar sex oral. Oare de asta am plecat?   

Mă așteptam să fiu mai deprimat. După cum a spus cineva acum două zile “Nici deprimarea nu mai e ce a fost!”. Eram pe unul din drumurile de pământ ce duc la lac când l-am întrebat pe omul rătăcit “Da?” și el a simțit nevoia să-mi servească pastila de înțelepciune. Are probabil dreptate. Cu atâta tehnologie s-a stricat și deprimarea. Pe vremuri, când un Nokia 3310 însemna lux, te adânceai în borcanul de melancolie și nu ieșeai cu zilele. Acum e mai ușor să fie bine decât să nu fie. Dar eu nu vreau asta. Mai bine să fie rău decât să nu fie rău.

Miruna s-a prins că am un sat în Norvegia târziu, târziu de tot. Era trecut de unu noaptea când s-a ridicat de pe umărul meu, m-a privit în ochi și mi-a zis că sunt un țăran. Am vrut să o corectez și să-i zic că sunt un Dumnezeu dar nu avea sens, de ce să o supăr și mai tare? Nu știu totuși dacă a deranjat-o sau nu asta. Îmi place să cred că nu. În seara aia am făcut ca de obicei dragoste timp de 11 minute. Eu am avut orgasm în al 9-lea, ea când ni s-a terminat timpul alocat. Ca pe ceas a fost. A țipat de la secunda 650 până la 660.

E mai bine aici. E încă cald. Aseară am avut penisul erect timp de 29 de minute, în două reprize. Prima oară 11 și după ce mi-am dat seama că sunt singur și Dumnezeu, fără limite, încă 18. Am descoperit că dacă fac doar o mișcare la 16 secunde țin mai mult decât de obicei. Oricum, penetrarea e supra apreciată.

Nici măcar nu ne-am certat. Ai fi zis că suntem fericiți. Teoretic am plecat la birou. Am sărutat-o când am ieșit. Am ajuns la gară. M-am urcat într-un tren la întâmplare și am coborât după ce a venit nașul și i-am cerut un bilet la supra taxă până la următoarea stație. Era un sat cu o singură uliță mai mare. Am mers pe ea până am dat de o poteca care m-a adus aici. Stau până aflu de ce nu am mers să urc cu liftul până la 9.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *