Insemnari

29 de ani

Filed under: Personal — Gelu March 12, 2015 @ 00:00

Inca nu am implinit 30 de ani; macar atat. Daca as avea niste teluri marete de atins pana atunci tot as mai avea un an sa le indeplinesc. Dar nu am. Nici macar unul. Poate doar cel propus acum 11 ani: sa ma simt bine in pielea mea, dar sunt deja acolo. Am auzit ca unele clasice ar fi sa fiu casatorit, sa am casa, masina si cel putin un copil. Deocamdata n-am bifat nici unul. Si sunt ok cu asta.

Cred ca singurul lucru care ma face sa ma simt relativ batran e inertia care se pare ca ma defineste. Pentru a sasea oara o sa-mi fac ziua in acelasi loc; am fost la un singur interviu, acum aproape noua ani; la birou am adus si anul asta bomboane cu alcool desi stiu ca lumea ar aprecia mai mult niste prajituri sau cateva galeti cu pui de la KFC; de peste cinci ani revin constant la geamul asta cu bere ieftina ca sa scriu si sa citesc; locul meu preferat de iesit la dans a ramas in continuare Club A; eu sunt baiat si ma uit dupa fete.

Am renuntat totusi la locuinta de burlac; daca pana acum doi ani, in perioada asta, ma gandeam la cate nume noi au aparut pe “lista”, in ultimul an, acum sunt ok cu faptul ca numarul asta e zero; mi-am dat seama ca pentru unele intrebari e posibil sa nu-mi pot gasi singur raspunsuri asa ca anul asta am mers la un psiholog; mi-am dat seama ca a face un compromis nu e acelasi lucru cu a te declara invins; nu e atat de rau ca fericirea ta sa depinda intr-o oarecare masura de altcineva si nici nu e un capat de tara daca se intampla si invers; monotonia nu e acelasi lucru cu plictiseala sau nefericirea; trezitul langa aceeasi persoana pentru a 700-a oara poate fi la fel de placut ca intr-o prima dimineata.

Probabil ca acum peste zece ani cand ma gandeam la mine la varsta asta m-as fi vazut in alt loc. Mi-as fi dorit sa fi bifat deja cateva din lucrurile pe care mama mea si le doreste pentru mine. Tin minte cum acum cinci ani am avut o asa zisa “criza existentiala” si am plecat pentru prima oara in India. Mi-as fi dorit sa plec singur, dar nu a fost sa fie. Acum mi se pare amuzant ca atunci o numeam “midlife crisis” si sper sa mai folosesc termenul asta de-abia peste 20 de ani. Oricum perioada care a urmat cred ca m-a ajutat prin faptul ca acum ma simt pregatit sa duc o viata “plictisitoare”. Numarul textelor de genul asta s-au micsorat pe pagina asta si pentru ca am inceput sa imbratisez o astfel de viata.

Am aproape 30 de ani, nu ma simt batran, dar nici ca sunt mai barbat cu fiecare tipa pe care o aduc in patul meu. Ies constant sa dansez, dar nu-mi mai pasa de numarul de tipe pe care le cuceresc cu miscarile mele. Imi place sa beau, dar la sfarsitul serii vreau sa fiu in stare sa merg pe jos cei patru kilometri pana acasa. In perioada mea mai agitata mi-am propus sa ma trezesc macar o dimineata langa o femeie de peste 30 de ani. Inca nu am facut asta, desi acum pare ca nu ar mai trebui sa fie nici o provocare in asta, si e ok sa se intample de-abia peste trei ani si sase luni.

Una din putinele frustrari pe care le am, legate de varsta, e faptul ca am fost la un singur interviu pana acum, desi peste un an fac 30 de ani. Cred ca ar trebui sa schimb asta in anul ce urmeaza, macar pentru a simti ca nu sunt prea batran pentru ce se cere mai nou in campul muncii. Mi-ar placea sa zic ca a fost o gluma, dar la ultimul meu interviu, acum opt ani si zece luni, nu exista nici Facebook, nici Linkedin si singura intrebare pe care mi-o aduc aminte e daca stiu diferenta dintre http si html.

Zilele trecute m-am intalnit cu o prietena pe care am cunoscut-o acum mai bine de zece ani si ne-am adus aminte de prima mea petrecere de ziua mea, cand am implinit 20. Imi amintesc ca am fost cam sase oameni. Cred ca lucrul asta ma bucura cel mai mult ca s-a schimbat o data cu varsta, ca desi sunt un tip destul de singuratic am destul de multi prieteni care ma suporta asa dubios cum sunt in unele momente.

Acestea fiind spuse inchei aceasta insemnare care isi are locul mai degraba pe blogul meu de de Yahoo! 360 spunand ca imi doresc ca la anul, si peste zece, sa fiu la fel de multumit si incantat cu linistea din jurul meu.

(P.S. Sau cine stie, pana la 30 poate imi iau si eu ceva de aici: Zeedoshop )