Acum un an scriam despre berile din 2012; acum mi-e greu sa spun prea multe despre 2013. A fost un an ciudat. Am scris extrem de putin, in ciuda cursului de Scriere Creativa de la inceputul anului; nu am mai alergat aproape de loc; am fost foarte ne singur; am iesit doar o data din tara (cele cateva ore petrecute in Cernauti nu se prea pun); am iubit si am fost iubit.
La inceputul anului mi-am facut o lista de obiective pentru anul asta. Am reusit sa o pierd a doua zi si sincer chiar nu stiu ce era pe ea. Oare am indeplinit ceva din ceea ce mi-am propus intr-o noapte de betie? Putin probabil. A fost un an fara mari realizari dar simt ca acum, la sfarsitul anului, sunt mai linistit ca niciodata. Tocmai am recitit ceva ce am scris la inceputul anului si mi-am dat seama ca ma indepartez, cu fiecare zi ce trece, de cabinetul unui psiholog. Nu prea imi mai este frica de fericire, aproape ca m-am obisnuit cu stransul in brate dimineata.
Anul asta am agatat cele mai putine tipe; aproape nici una. Am avut parte de cele mai putin dubioase povesti; am imbratisat normalitate cu relativ putine regrete. Am incercat de cel putin doua ori sa evadez in cautarea celui pe care mi-l aminteam din trecut dar fara nici un succes. Incep sa cred ca e un lucru bun. Am continuat sa vin singur in Argentin cu cate o carte dar doar pentru a citi. Nu mai cautam povesti sau drame, nu vroiam decat sa citesc intr-o atmosfera familiara.
In ceea ce priveste 2014, putine sunt de spus. Nu vreau decat sa pot sa spun ca mi s-a indeplinit dorinta din 2004 cand intrebat, la final de clasa a 12-a, ce vreau sa fac peste 10 ani am raspuns simplu: “Peste 10 ani vreau sa ma simt bine in pielea mea!”; lucru pe care vi-l doresc si voua.
Frumos! Multe bucurii!