Fara ea

M-am tot gandit la momentul asta. Trei zile doar cu mine in Bucuresti, sa pot sa citesc si sa beau cat vreau, fara sa ma intorc acasa si sa o gasesc in pat, fara sa ma simt vinovat. Niste seri ca pe vremuri, cand ma uitam pe geamul din fata mea si cautam potentiale iubiri.

In perioada interbelica Romania a trait cea mai prospera perioada din istoria ei. Nu am cunoscut pe nimeni care sa fi trait in ea. 

Am ajuns singur in Club A. Pe ring se dansa patetic. In mod normal as fi ocupat ringul cu miscarile mele dubioase, profitand ca am langa mine cea mai buna dansatoare din tot clubul, incoronandu-ma astfel cel mai bun dansator din acel subsol. Asa, singur, eram doar unul dintre burtosii care se miscau singuri in felul lor (uneori si in ritmul muzicii).

Prin 80, in lipsa de altceva, tinerii chiar se bucurau de muzica.

Stateam ca un dubios rezemat de tejghea si nu intelegeam ce caut acolo. De ce nu sunt acasa si dorm; de ce nu fac pur si simplu dragoste; de ce nu imi folosesc Kindle-ul, care are in cele de urme baterie. Ma tot intrebam, pentru a nu stiu cata oara, de ce dracu vreau sa ma deprim. Stati linistiti, nu mi-a venit nici un raspuns in minte. Stateam singur, ca ciudatul cu burta, intr-un colt si incercam sa dansez de unul singur. Nu puteam decat sa dau din cap ca un tip gata sa sara pe orice tipa disponibila. Daca era ea langa mine am fi fost stapanii ringului. Nu era cazul.

In 90 tinerii ieseau in strada pentru ca vroiau sa scape de neo comunisti.

Am plecat cu coada intre picioare intrebandu-ma de ce imi amintesc cu melancolie de momentele de singuratate din club. Poate e vorba doar de atitudinea pe care am pierdut-o. Nu mai pot sa privesc cu superioritate peste dubiosii din jurul meu, indiferent de cat de multe pisici i-ar astepta acasa. Nu mai pot sa ma vad ca salvatorul fiecarei pustoaice care plange intr-un colt. Acum sunt constient cat de greu e sa o faci fericita pe o singura femeie.

Prin 2000 am sarutat prima tipa.

Mi-a tot fost atat de usor sa spun “Nu a fost sa fie!”; mi-e atat de greu sa recunosc: “Nu poti s-o faci sa fie nefericita!”. Greul vine mai ales atunci cand ea intelege toate fobiile si toate nevoile de singuratate pe care le ai. Cum sa te superi pe cineva care te lasa sa fii cum vrei tu? As putea inventa o lume in care asta sa fie un motiv de depresie. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *