Insemnari

Poker

Filed under: Uncategorized — Gelu April 13, 2013 @ 16:31

Tema: “Povestea personală a unui personaj din expoziţia The Human Body de la Antipa.” Nu am fost inca asa ca am ales poza asta.

Stătea la coadă de trei ore, când cineva din fața lui i-a spus:

– S-a terminat. Nu mai au azi. Trebuie să ne întoarcem mâine dacă vrem să luăm ceva.

Bărbatul, care avea în jur de 35 de ani a transmis mecanic mesajul celui din spate și s-a desprins de mulțime.

– Dar ce se dădea? îl întrebă cel căruia i-a repetat informația. Nu știa ce să răspundă, așa că a dat pur și simplu din umeri. De mult nu-l mai interesa la ce cozi se pune. Știa oricum din primul moment de așteptare că nu va obține nimic și, chiar dacă printr-o minune s-ar trezi în fața cozii, tot nu ar avea niciun ban cu care să cumpere ceva. Motivul pentru care se așează iară și iară la cozi e pentru a nu-și minți soția, care îl întreabă în fiecare seară dacă a reușit să aducă ceva în casă.

– Nu, deși am așteptat ore în șir să cumpăr ceva, îi răspunde el de fiecare dată sărutând-o pe frunte.

De data asta nu se mai simțea în stare să se întoarcă și să folosească același răspuns. După ce s-a depărtat de mulțimea resemnată a început să străbată străduțele luminate de becuri plăpânde, aflate la peste 50 de metri unul de celălalt. Într-unul din colțurile mai întunecate a zărit o ușă roșie deshisă, aflată în contrast cu griul din jur. A intrat fără să se mai întrebe ce se află dincolo. A străbătut un culoar scăldat în lumină și a dat de o încăpere în care trei bărbați stăteau în jurul unei mese.

A stat nemișcat timp de câteva minute, până când cel mai tânăr dintre ei i s-a adresat:

– Mai stai mult așa? Ia un loc.
– Dar nu am nici un ban.
– Tu ia loc. Nu iți face griji de bani. Aici nu ai nevoie.

S-a așezat fără sa mai scoată niciun cuvânt și a ridicat cele cinci cărți care îl așteptau deja pe masă. S-a uitat la ele și nu știa ce să facă în continuare.

– Câte îți schimb?
– Câte?
– Câte cărţi. Una, două sau trei?

S-a uitat din nou nedumerit la cărți și la cei din jur și a aruncat trei cărţi pe masă. Le-a ridicat pe cele primite în schimb și a întrebat cu inocență:

– Și acum?
– Cum adică? Pariezi. Cât de bune îți sunt cărțile?
– Sunt bune, cred. Arată bine. Am și mici și mari, și roșii și negre.
– Atunci pariază.
– Pariez tot. Tot ce nu am.
– Bun. Îmi place de tine. Eu merg. Pun și eu tot ce am.
– Și eu.
– Și eu.

Tânărul care l-a invitat la masă și-a arătat cărțile, s-a ridicat și s-a îndreptat spre ieșire lăsându-l pe bărbat înmărmurit la masă. Din pragul ușii le-a zis:

– Vă mulțumesc pentru joc. Nevastă-mea va fi fericită. O să avem plămâni, piele și mușchi pentru tot anul. 

1 Comment »

  1. si eu te-am intrerupt din scris …

    Comment by Laura — April 13, 2013 @ 22:16

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment