M-am trezit intr-o dimineata si el era acolo. Era imposibil sa fi aparut peste noapte dar in acea dimineata eram convins ca altfel nu are cum sa fie. Nu sunt cea mai constienta persoana in ceea ce-i priveste propriul corp dar nu avea cum sa ratez monstruozitatea care mi-a aparut pe coapsa dreapta. Acum ca mi-am dat seama de existenta lui ma infricosa gandul ca toata lumea a observat inaintea mea dar le-a fost rusine sa-mi spuna, ca se repeta povestea cu sforaitul.
Am aflat ca sforai acum cativa ani cand a trebuit sa impart o camera de hotel in San Francisco cu un coleg de munca. Nonsalant m-a intrebat dupa prima dimineata: “Stiai ca sforai?”. Nu stiam. Nu mi-a spus nimeni pana atunci. Convins ca e doar in imaginatia colegului le-am trimis mail tuturor persoanelor cu care am dormit in ultimii ani intrebandu-i daca sforai, si daca da, de ce nu mi-au spus. Raspunsul a fost acelasi: “Da, sforai. Nu ti-am zis ca am crezut ca stii!”. Nu stiam si acum ma simteam prost pentru toate noptile in care eu adormeam linistit in timp ce cea de pe partea cealalta a patului trebuia sa-mi suporte concertele nocturne.
Din fericire e putin probabil ca mica bucata de carne de pe coapsa dreapta sa provoace un disconfort similar celor din jur dar niciodata nu am fost prea bun in a intelege persoanele din jurul meu. Poate din cauza asta cu cateva saptamani inainte o tipa de pe plaja nu mi-a raspuns la zambet. Poate ca asa cum eu nu as putea sa ies cu cineva care spune doar aforisme poate exista tipe care nu pot iesi cu tipi pe a carui coapsa traieste o vietate care nu are nici un scop practic. Din momentul in care i-am constientizat existenta ma simteam stingher pe plaja si imi lasam pielea mangaiata doar pana in momentul in care simteam ca e posibil ca degetele sa i se aproprie de zona infectata.
Continuarea aici, pe pagina cursului de Jurnalism Narativ si Scriitura Personala