Periodic imi vine in minte o intamplare de acum 15 ani. Eram in clasa a 5-a si am furat echivalentul a 15 lei de acum. Se aflase si imi era rusine sa merg la bunici pentru ca toti faceau glume pe seama mea. Cred ca timp de cativa ani am evitat sa ma intalnesc cu unchiul din a carui geaca am luat banii. Aveam 11 ani asa ca lumea nu m-a judecat prea mult. De ce i-am furat? Ca sa-mi cumpar o culegere de matematica. Unchiul de care va spuneam, niciodata nu mi-a placut de el, a venit in vizita si eram singur acasa. L-am condus in dormitor si m-am oferit sa-i duc geaca pe cuierul din hol. Inainte sa ii pun haina i-am cautat in buzunar si i-am luat cam un sfert din bani. Dupa ce a pleacat am dat fuga la librarie si mi-am luat culegerea de matematica de care credeam ca am nevoie ca sa ajung la olimpiada judeteana de matematica. Am ascuns cartea sub canapeaua din sufragerie pana cand mama a aflat de furt. Nu mai tin minte daca m-a batut sau m-a certat. Tin minte doar ca evitam sa ma intalnesc cu victima jafului.
De ce imi aduc aminte constant de aceasta intamplare? Pentru ca, mai des decat mi-as dori, sunt pus in situatii similare. Din fericire nu mai sunt nevoit sa fur bani ca sa-mi cumpar carti dar sunt nevoit sa evit anumite discutii. Nu ma intelegeti gresit, acum 15 ani nu ma simteam prost pentru ca am furat echivalentul a 15 lei ci pentru ca i-am luat ca sa-mi cumpar o culegere de matematica. Daca i-as fi luat ca sa-mi cumpar dulciuri sau jucarii era de inteles dar ce copil normal ii fura pentru a-si cumpara o carte? Discutii de genul asta incerc sa le evit si acum, dupa atat de multi ani. Cred ca de asta vorbesc si scriu atat de mult despre sex. E un lucru general recunoscut: generatia noastra e preocupata doar de sex. Si eu sunt intr-o oarecare masura dar mai mult conteaza problemele de matematica (de genul: cum aliniezi 18 fluturi intr-un stomac astfel incat sa supravietuiasca cat mai mult timp)
Din cauza sentimentului de vina nu am fost niciodata in stare sa deschid respectiva culegere de matematica. Daca-mi aduc bine minte am fost chiar mediocru intr-a 5-a si a 6-a la matematica. Nu am avut nici o problema la “scoala” dar nu am fost la nici o olimpiada. Ma multumeam sa rezolv ecuatii cu o singura necunoscuta si sa desenez bisectoare. Dupa ani si ani treceam din nou si din nou prin aceiasi situatie. Cand gaseam o tipa pe care sa o iubesc pentru zambet si fluturasi ma multumeam sa o iubesc clasic si conventional cu un accent pe sex si nu pe dragostea de care imi era rusine. Facand asta m-am trezit intr-o cusca creata din dorintele axate pe intimitate. Imi doream un viitor futand orice prezent il gaseam disponibil.
Acum incerc sa rezolv probleme complexe de matematica fara sa stiu macar cat e un e de x derivat.