Trilogia cartilor de joc

Jucam acum doua seri un Card Game in care exista si un personaj imaginar. Nu are sens sa intru in detalii si sa va povestesc prea multe detalii despre joc dar ce m-a surprins a fost faptul ca personajul nostru imaginar a primit 6 carti si toate erau diferite (in joc sunt cate 9 carti din fiecare fel, fiind 6 tipuri de cladiri). Probabilitatea era destul de mica, aproximativ de 5!/(6^5), dar nu cred ca de asta mi-am adus aminte de o intamplare relativ similara de acum cateva secole.

Am ajuns intr-un poienita inundata de lumina dupa ce am trecut printr-o padure intunecata plina de brazi tineri cu coroanele extrem de dese. Am fost orbit initial de infinitatea de alb dar dupa ce ochii mi s-au obisnuit cu lumina am inceput sa percep formele care ma inconjurau. M-as fi asteptat sa fiu singur in varful pustietatii dar numai pustietate nu era. Ma aflam intr-o mare de fete, una mai frumoasa ca cealalta si una mai diferita ca cealalta. As fi vrut sa le cunosc pe toate, sa le mangai pe toate, sa le ating si sa le penetrez pe toate. Vroiam sa am un copil cu fiecare dintre ele si sa le sarut fiecare rid de indata ce apare. Aveam insa doar 3 ore pana cand trebuia sa cobor inapoi in lumea mea.

Nu stiam ce-mi doresc de la cele trei ore asa ca cel mai simplu a fost sa-i las pe altii sa decida pentru mine. M-am apropiat de tipa cu ochii cei mai albastri si am intrebat-o ce vrea sa facem. I-am oferit trei optiuni. A ales-o pe prima.

Vroia sa avem un copil impreuna. Ma intreb si acum de ce asta a fost prima optiune pe care i-am oferit-o; probabil ca atunci aveam un instinct patern mult mai bine dezvoltat desi eram cu secole mai tanar. Conteaza doar ca ea a ales asta asa ca ne-am luat de mana ca si cum am fi facut asta zi de zi timp de milenii, am strabatut in tacere intiderea plata si am ajuns intr-un loc mai intunecat de unde ne-am ales un copil. Am ales unul care avea deja 5 ani gandindu-ma ca mai aveam doar 45 de minute pe care puteam sa mi le petrec cu ei si nu avea sens sa-mi petrec timpul asta schimband scutece sau scotand diferite sunete doar ca sa se opreasca din plans. Am mers cu fiul meu si mama lui sub un copac mai umbros si nu am facut decat sa ma uit la cei doi cum se joaca. M-a lovit un sentiment ciudat de implinire, simteam ca dintr-o data toata viata mea a capatat un sens: s-au petrecut toate pentru a ajunge aici, sa intru pe o usa in care nu sunt singur, in care o fiinta s-a nascut din celulele mele si in care cineva avea nevoie de mana mea la fel de mult cum eu aveam nevoie de ochii ei albastri. Eram fericit pentru tot ce urma sa se intample; in momentul acela alarma telefonului a sunat anuntandu-ma ca prima ora s-a scurs asa ca a trebuit sa trantesc cu violenta usa pe care tocmai o deschisesem.

M-am indreptat apoi spre tipa cu cel mai blond par. I-am pus aceiasi intrebare si i-am dat aceleasi trei optiuni. A ales-o pe a doua. Vroia sa facem dragoste. Ne-am luat de mana cu pasiune si ne-am indreptat spre o pestera aflata la 5 minute. Nu ne-am zis nimic pana acolo, am mers in timp ce degetele noastre faceau dragoste. Se juca cu imperfectiunile degetului meu aratator in timp ce eu incercam sa-i mangai linia vieti. Ii simteam fiecare linie din palma si mi-o insuseam cu setea unui babuin care da de o oaza in mijlocul desertului. Odata ajunsi in intunericul umed al pesterii am dezbracat-o de haine si prejudecati si am facut-o a mea. Ma bucuram de fiecare centimetru din pielea ei si de fiecare nanosecunda in care narile imi erau astupate de mirosul corpului ei. Nu exista trecut sau viitor, exista doar clipa in care faceam parte din ea, momentul de eliberare in care secretiile noastre s-au intalnit in interiorul ei si panta abrupta pe care am escalat-o impreuna. Telefonul a sunat din nou. Am lasat-o goala in pestera si am plecat spre poiana pentru a-mi petrece ulrima ora inainte sa ma intorc.

Strabateam grabit aleea batatorita si incercam sa-mi aduc aminte de ce trebuia sa cobor, de ce nu puteam ramane pur si simplu sa ma bucur de prezent. Nu stiam de ce dar in mai putin de o ora trebuia sa ma intorc pe unde am urcat. A ramas aceiasi intrebare cu aceleasi trei variante. Speram ca tipa cu cel mai apetisant zambet va alege si ea prima sau a doua varianta.

A ales-o pe a treia. Vroia doar sa-mi inghita sperma. Nu intelegeam de ce am oferit asta ca si o optiune dar am scos din buzunarul drept o fiola pe care o umplusem cu cativa ani inainte si pe care o purtam cu mine de atunci si i-am intins-o. Cu un gest foarte natural mi-a luat-o din mana, mi-a multumit, a deschis-o, a dat-o pe gat dintr-o singura inghititura si apoi mi-a zis ca are gust de rubarba amestecata cu curry si cuisoare. A urmat un scurt moment de tacere penibila ca apoi sa se lege intre noi doi o discutie aprinsa despre diferentele dintre Hinduism si Budism, despre aselenizare ca intr-un final sa incep sa-i povestesc despre mileniile pe care le-am petrecut inainte sa ajung la acel moment. Imi sorbea fiecare cuvant si eu ii interpretam fiecare zambet. Imi analizam trecutul pornind de la miscarile fiecarui muschi de pe fata ei angelica. Cu fiecare poveste imi doream si mai mult sa faca parte din ele. Pana la urma am ajuns sa-mi modific trecutul astfel incat fata care mi-a inghitit o fiola de sperma a deevnit coloana centrala a ceea ce fusesem pana in clipa aceea. Telefonul a sunat pentru ultima oara, m-am ridicat, am sarutat-o pe frunte si m-am indreptat spre viata mea de zi cu zi.

Si cam astea au fost cele trei ore de care mi-au adus aminte cele 6 carti diferite pe care jucatorul imaginar le-a primit la inceputul jocului: cum am intrebat trei tipe acelasi lucru (“Ce vrei sa facem? Sa avem un copil, sa facem dragoste sau sa-mi inghiti direct sperma?”) si cum fiecare dintre ele a ales ceva diferit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *