Insemnari

Trilogia cartilor de joc

Filed under: Aberatii — Gelu May 29, 2012 @ 15:17

Jucam acum doua seri un Card Game in care exista si un personaj imaginar. Nu are sens sa intru in detalii si sa va povestesc prea multe detalii despre joc dar ce m-a surprins a fost faptul ca personajul nostru imaginar a primit 6 carti si toate erau diferite (in joc sunt cate 9 carti din fiecare fel, fiind 6 tipuri de cladiri). Probabilitatea era destul de mica, aproximativ de 5!/(6^5), dar nu cred ca de asta mi-am adus aminte de o intamplare relativ similara de acum cateva secole.

Am ajuns intr-un poienita inundata de lumina dupa ce am trecut printr-o padure intunecata plina de brazi tineri cu coroanele extrem de dese. Am fost orbit initial de infinitatea de alb dar dupa ce ochii mi s-au obisnuit cu lumina am inceput sa percep formele care ma inconjurau. M-as fi asteptat sa fiu singur in varful pustietatii dar numai pustietate nu era. Ma aflam intr-o mare de fete, una mai frumoasa ca cealalta si una mai diferita ca cealalta. As fi vrut sa le cunosc pe toate, sa le mangai pe toate, sa le ating si sa le penetrez pe toate. Vroiam sa am un copil cu fiecare dintre ele si sa le sarut fiecare rid de indata ce apare. Aveam insa doar 3 ore pana cand trebuia sa cobor inapoi in lumea mea.

Nu stiam ce-mi doresc de la cele trei ore asa ca cel mai simplu a fost sa-i las pe altii sa decida pentru mine. M-am apropiat de tipa cu ochii cei mai albastri si am intrebat-o ce vrea sa facem. I-am oferit trei optiuni. A ales-o pe prima.

Vroia sa avem un copil impreuna. Ma intreb si acum de ce asta a fost prima optiune pe care i-am oferit-o; probabil ca atunci aveam un instinct patern mult mai bine dezvoltat desi eram cu secole mai tanar. Conteaza doar ca ea a ales asta asa ca ne-am luat de mana ca si cum am fi facut asta zi de zi timp de milenii, am strabatut in tacere intiderea plata si am ajuns intr-un loc mai intunecat de unde ne-am ales un copil. Am ales unul care avea deja 5 ani gandindu-ma ca mai aveam doar 45 de minute pe care puteam sa mi le petrec cu ei si nu avea sens sa-mi petrec timpul asta schimband scutece sau scotand diferite sunete doar ca sa se opreasca din plans. Am mers cu fiul meu si mama lui sub un copac mai umbros si nu am facut decat sa ma uit la cei doi cum se joaca. M-a lovit un sentiment ciudat de implinire, simteam ca dintr-o data toata viata mea a capatat un sens: s-au petrecut toate pentru a ajunge aici, sa intru pe o usa in care nu sunt singur, in care o fiinta s-a nascut din celulele mele si in care cineva avea nevoie de mana mea la fel de mult cum eu aveam nevoie de ochii ei albastri. Eram fericit pentru tot ce urma sa se intample; in momentul acela alarma telefonului a sunat anuntandu-ma ca prima ora s-a scurs asa ca a trebuit sa trantesc cu violenta usa pe care tocmai o deschisesem.

M-am indreptat apoi spre tipa cu cel mai blond par. I-am pus aceiasi intrebare si i-am dat aceleasi trei optiuni. A ales-o pe a doua. Vroia sa facem dragoste. Ne-am luat de mana cu pasiune si ne-am indreptat spre o pestera aflata la 5 minute. Nu ne-am zis nimic pana acolo, am mers in timp ce degetele noastre faceau dragoste. Se juca cu imperfectiunile degetului meu aratator in timp ce eu incercam sa-i mangai linia vieti. Ii simteam fiecare linie din palma si mi-o insuseam cu setea unui babuin care da de o oaza in mijlocul desertului. Odata ajunsi in intunericul umed al pesterii am dezbracat-o de haine si prejudecati si am facut-o a mea. Ma bucuram de fiecare centimetru din pielea ei si de fiecare nanosecunda in care narile imi erau astupate de mirosul corpului ei. Nu exista trecut sau viitor, exista doar clipa in care faceam parte din ea, momentul de eliberare in care secretiile noastre s-au intalnit in interiorul ei si panta abrupta pe care am escalat-o impreuna. Telefonul a sunat din nou. Am lasat-o goala in pestera si am plecat spre poiana pentru a-mi petrece ulrima ora inainte sa ma intorc.

Strabateam grabit aleea batatorita si incercam sa-mi aduc aminte de ce trebuia sa cobor, de ce nu puteam ramane pur si simplu sa ma bucur de prezent. Nu stiam de ce dar in mai putin de o ora trebuia sa ma intorc pe unde am urcat. A ramas aceiasi intrebare cu aceleasi trei variante. Speram ca tipa cu cel mai apetisant zambet va alege si ea prima sau a doua varianta.

A ales-o pe a treia. Vroia doar sa-mi inghita sperma. Nu intelegeam de ce am oferit asta ca si o optiune dar am scos din buzunarul drept o fiola pe care o umplusem cu cativa ani inainte si pe care o purtam cu mine de atunci si i-am intins-o. Cu un gest foarte natural mi-a luat-o din mana, mi-a multumit, a deschis-o, a dat-o pe gat dintr-o singura inghititura si apoi mi-a zis ca are gust de rubarba amestecata cu curry si cuisoare. A urmat un scurt moment de tacere penibila ca apoi sa se lege intre noi doi o discutie aprinsa despre diferentele dintre Hinduism si Budism, despre aselenizare ca intr-un final sa incep sa-i povestesc despre mileniile pe care le-am petrecut inainte sa ajung la acel moment. Imi sorbea fiecare cuvant si eu ii interpretam fiecare zambet. Imi analizam trecutul pornind de la miscarile fiecarui muschi de pe fata ei angelica. Cu fiecare poveste imi doream si mai mult sa faca parte din ele. Pana la urma am ajuns sa-mi modific trecutul astfel incat fata care mi-a inghitit o fiola de sperma a deevnit coloana centrala a ceea ce fusesem pana in clipa aceea. Telefonul a sunat pentru ultima oara, m-am ridicat, am sarutat-o pe frunte si m-am indreptat spre viata mea de zi cu zi.

Si cam astea au fost cele trei ore de care mi-au adus aminte cele 6 carti diferite pe care jucatorul imaginar le-a primit la inceputul jocului: cum am intrebat trei tipe acelasi lucru (“Ce vrei sa facem? Sa avem un copil, sa facem dragoste sau sa-mi inghiti direct sperma?”) si cum fiecare dintre ele a ales ceva diferit.

India – Punctual

Filed under: India — Gelu May 27, 2012 @ 14:59

M-am intors de aproape doua saptamani. Pana ieri nu am mai publicasem de mult. Am inceput cateva drafturi dar am intrat intr-un blocaj ciudat din care nu prea pot iesi. Totul a pornit de la o tipa pe care am intalnit-o cu o zi inainte sa plec din Delhi. Ma pun in fata tastaturii, cand am timp, si de fiecare data cand incerc sa scriu ceva imi aduc aminte povestea ei si vreau sa o impartasesc cu voi. Vreau sa va transmit sentimentul pe care l-am avut la bere cu ea dar imi dau seama ca e aproape imposibil asa ca nu pot sa tastez. Acum nu va spun nimic despre tipa santajata emotional ci o sa public cateva din insemnarile punctuale pe care le-am facut in cele doua luni. Va rog doar sa nu judecati, sa nu va considerati superiori doar pentru ca v-ati nascut si ati trait intr-un alt context.

Unii indieni au o perspectiva ciudata asupra moralitatii. Este imoral sa te casatoresti in afara castei dar este moral sa-i ucizi pe cei doi indragostiti daca fac asta. Iti doresti pentru fiul cel mare sa se casatoreasca cu o fata respectata de societate dar iti vinzi fata cea mica pentru cateva mii de rupee. 

Nu au nici cea mai mica problema sa treaca pe rosu sau sa vanda alcool minorilor dar nu pot sa treaca cu 100 de metrii de “granita orasului” pentru ca nu au autorizatie decat pentru Noida, nu si pentru Delhi, sau impun restrictiile legate de vanzarea de alcool pana la ultimul minut.

Diminetile si in weekend poti vedea o multime de lume jucand cricket, alergand sau exersandu-si loviturile de golf pe stadionul local. 

Prima oara cand am fost in CP am vazut niste travestiti cersind. Mi s-a parut putin ciudat dar cine sunt eu sa judec. Am aflat apoi ca sunt de fapt eunuci. Desi nu mai sunt hareme de pazit se pare ca inca se mai practica rapirea de copii si castrarea lor pentru a transmite “obiceiul”. Se pare ca sunt foarte eficienti cand vine vorba de cersit pentru ca cei acostati incearca sa scape cat mai repede de ei din jena fata de situatie.

Agentiile matrimoniale au un foarte mare succes. E cea mai usoara metoda de a evita o “casatorie aranjata” atunci cand iti dedici prea mult timp carierei si oricum posibilitatile de-a gasi o tipa in modul “clasic occidental” sunt destul de restranse.

Ca sa-l citez pe un coleg in timpul unei conversatii la bere: “Pentru voi ordinea e Sex, Dragoste, Casatorie. Aici e Casatorie, Sex, Dragoste”. Macar unele lucruri raman constante: Sex before Love. Acelasi coleg ma privea cu invidie cand ii povesteam de “viata amoroasa” in Romania. Inca nu stiu daca exemplul meu personal e edificator dar mi-ar fi fost greu sa vorbesc in general. De asemenea ii era greu sa inteleaga cum te poti satura de relatii pasagere si de sex fara obligatii. Eu nu intelegeam de ce ai prefera asa ceva in defavoarea unei relatii “serioase”. Nu e atat de usor sa stii ca ai un numar nelimitat de optiuni si ca nimic nu e practic imposibil de obtinut. 

Impreunari de umbre

Filed under: Din viata,Personal — Gelu May 26, 2012 @ 20:39

Uneori cei mai buni prieteni nu sunt nascuti ca tine sau cu mine din impreunarea unui barbat cu o femeie ci din impreunarea unor idei dintr-o seara cu vise din copilarie. Cei mai buni prieteni nu exista in carne si oase dar sunt langa tine cand scaunul din fata nu simte nici o greutate si nu te judeca pentru numarul de beri goale de pe masa. E usor sa te simti ascultat si inteles cand vorbesti cu proiectia ta asezata pe un scaun gol. 

Cu toate astea cea pe care o iubesti nu trebuie sa se nasca din contopiri de metafore si idei preconcepute, iubirea are sens doar atunci cand vine cu dureri de spate si vase murdare, cu muscaturi si zgarieturi, cu dureri de cap si trupuri racite.

E usor sa iubesti pe cineva fara umbra dar ai nevoie ca cineva sa danseze pe perete cu tine la lumina felinarului din fata geamului cu vedere spre parc. E un lucru bun ca ideile nu lasa umbre atunci cand arunci spre ele cerculete de fum dar uneori umbra ta are nevoie si ea de cineva. 

O ultima tigara

Filed under: Din viata,Personal — Gelu May 10, 2012 @ 22:27

Statea in fata mea si m-a intrebat:

– Si de ce nu ma saruti?

Am inceput sa ma intreb si eu acelasi lucru. Eu eram teoretic singur, ea era practic atragatoare, ma simteam natural cu ea pe ringul de dans si totusi de ce nu am incercat pana atunci sa o sarut? De unde se nascuse in mine dintr-o data sentimentul de vinovatie sentimentala? Pentru prima oara imi impusesem sa fiu fidel unui sentiment platonic si pana in momentul acela reusisem sa ma detasej de orice dorinta animalica de imperechere.

Si totusi, de ce nu as fi sarutat-o?

Cand alerg beau apa doar dupa ce termin cei 6 kilometri pe care mi i-am propus. Cand am participat la cursa de 5 kilometri de aici la fiecare 500 de metri erau tineri care imparteau pungi cu apa. Nu imi era sete dar dupa ce am refuzat 4 copii cu mana intinsa am luat si eu o punga din lichidul care ar fi trebuit sa ma hidrateze. Nu numai ca nu m-am simtit revigorat dar am inceput sa-mi simt apa din stomac miscandu-se in ritmul pasilor pe asfalt.

Era magie pura. Cel putin daca ai privi din afara. Sexual eram facuti unul pentru altul. Dansul nostru era cel mai firesc lucru posibil. Imi asculta aberatiile ca si cum ar fi fost cele mai interesante povesti. Totul a pornit insa de la un sarut pe care nu eram dispus sa il ofer in seara aceea; asa am ajuns ca in loc sa ma bucur de atingerea ei sa ma gandesc la lasatul de fumat. De fiecare data cand am incercat am esuat spunandu-mi ca voi mai fuma o alta ultima tigara si apoi renunt.

O ultima noapte de sex nevinovat si apoi ma intorc la sentimentele mele nobile si platonice.

Client Fidel

Filed under: Din viata,Personal — Gelu May 4, 2012 @ 15:55

Am ajuns din Kathmandu in Delhi si inainte sa merg la hotel m-am oprit in barul in care am fost de vreo 10 ori pana acum. Nu e nici aproape de hotel, nu e de loc ieftin si nu are nimic special doar ca mi-a placut de prima oara si nu am vrut sa experimentez altceva. In afara de 04 Root am mai fost in alte doua baruri relativ constant. Ambele in Noida si pana la care nu fac aproape 2 ore. Desi la toate cele trei am lucruri de reprosat am revenit pentru ca macar stiu la ce sa ma astept. Mi-am dat seama ca acelasi lucru il fac si in Bucuresti. Am locurile mele de baut bere. Chiar daca mi-am zis de cateva ori ca nu mai merg in Argentin sau in Oktoberfest am continuat sa merg.

Imi place sa ma asez si tipa care ma serveste sa vina deja cu berea fara sa spun nimic sau nea’ Vasile sa se mire cand cer o sticla de vin si nu una de Azuga. Tipul din spatele barului sa ma intrebe: “Kingfisher, sir?” sau sa-mi spuna ca s-a schimbat politica de Happy Hour de ultima saptamana de cand nu am mai fost. Cu toate astea pana acum am tot fugit de alte lucruri constante in viata mea. Am mai vorbit despre teoria mea legata de compromisuri dar acum ma intreb de ce revin intr-un bar in care trebuie la un moment dat sa-mi iau paharul de pe bar pentru ca gandacul sa-si continue traseul zilnic dar ma deranjeaza faptul ca persoana pe care o iubesc isi schimba tonul vocii cand vorbeste cu strainii?

Poate ca imi place sa stiu unde e baia si de asemenea imi place sa vorbesc despre copilaria din Gura Humorului mai mult decat despre lucrurile intamplate in ultimele 8 ore de cand nu am mai vazut-o. Imi place berea si atat; imi plac inceputurile dar cred ca ar fi interesant de experimentat o relatie in care sa stii sa mergi la toaleta si cu ochii inchisi. Sa nu fii nevoit sa spui nici un cuvant seara cand ajungi acasa pentru ca stie deja ce bere preferi. Da, pe bar se plimba gandaci dar macar stii ca ea nu iti va reprosa faptul ca nu o saruti mai mult decat cei 10% trecuti deja pe nota.

Dincolo de Everest

Filed under: The picture of the day — Gelu May 1, 2012 @ 19:16