Frica de fericire

Sunt convins ca am mai scris despre asta dar dupa 3 saptamani in India incepe sa ma loveasca nostalgia asa ca simt nevoia sa scriu din nou. Ma intreb uneori daca mi-e mai frica de singuratate sau de o stare constanta de bine.

Eram copil cand am fugit pentru prima oara de o posibila stare de bine. Tocmai descoperisem umbrele si traiam o iubire frumoasa de copil de 16 ani. Ma speria faptul ca sentimentele mele erau impartasite si de ea. Pana atunci nu iubisem decat de unul singur. Pana sa o sarut eram intr-o stare de bine; nu eram fericit dar aveam visele si idealurile mele si intreagul meu univers era condus de ceea ce se va intampla. M-am trezit in acea duminica dimineata transpirat dandu-mi seama ca sunt aproape sa fiu fericit. Trebuia sa ma vad cu ea la ora doua. Cu o zi inainte tremurasem in timp ce ii atingeam buzele si adormisem cu gandul la ea. O iubeam, dar oare as fi putut risca sa o las sa ma duca in locul in care visam de atat de mult timp ca o sa ajung la un moment dat?

Nu eram pregatit sa ajung acolo asa ca nu am mers sa ma intalnesc cu ea. Parea mult mai sigur si mai indicat sa ma plang de singuratate si sa ma consider victima universului pentru ca nu imi ofera o sansa reala la fericire. Eram copil, imi placea sa iubesc iubirea si nu as fi lasat pe nimeni sau nimic sa-mi spulbere imaginea creata. Ati crede ca intre timp am mai crescut. Au trecut 10 ani de atunci dar si acum uneori imi vine sa fug in cealalta directie la gandul ca nu o sa mai  pot scrie despre dezamagirea de a te trezi langa persoana nepotrivita.

As vrea sa ma pot bucura pur si simplu de lucrurile care mi se ofera. Sa nu ma gandesc prea mult la insemnatatea unor randuri scrise de ea ci sa ma bucur pur si simplu ca ii este dor de mine; as fi vrut sa ma bucur de fiecare din tipele cu care am impartit macar o atingere fara sa ma intreb daca o sa fie sau nu mama copiilor mei; sa ma bucur cu ignoranta de intreg universul care mi se pune la picioare. Nu mai trebuie decat sa ma conving ca exista lucruri mai rele decat sa fii fericit.

3 thoughts on “Frica de fericire

  1. Hello,

    nu stiu cum am dat de blogul tau, dar am inceput sa citesc fiecare post si acum nu ma pot opri si mai putin si trebuie sa inchid si sa plec, dar va fi greu sa ma despart de toate randurile.Nu stiu daca tot ce ai scris despre relatii sau prietene sunt din realitate sau sunt doar povesti, dar sunt multe lucruri care le-am intalnit in viata mea si in relatiile mele si in fiecare dintre ei, dar cred ca oricum asa e realitatea si asa e viata, cand ai nu vrei sau nu mai vrei si cand pierzi iti pare rau si ai vrea din nou.
    De ce e totul asa de complicat?
    Iti doresc un weekend minunat oriunde ai fi si orice ai face.

  2. De ce e complicat? In principiu pentru ca ne place sa ne complicam. Am invatat ca lucrurile care conteaza nu sunt usor de obtinut asa ca speram ca daca ne complicam viata o sa obtinem ceva “care merita” obtinut.

Leave a Reply to Gelu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *