Insemnari

Ma trezesc adesea scuzandu-ma pentru numarul de relatii pe care le-am avut pana acum. Nu ma acuza nimeni de nimic dar de fiecare data cand am o discutie legata de relatii, mai ales daca o am cu mama, in mintea mea apare un ciclu infinit in care se aude doar: “Dar eu caut, si caut, si caut…”. De putine ori insa stau si ma intreb “Si totusi, tu ce cauti?”. De cele mai multe ori nu ma intreb nimic. M-am obisnuit cu ideea de a “cauta” fara sa ma intreb de ce, ce sau pana cand. Sa nu uitam ca sunt inca tanar. Extrem de tanar. In exterior nu strabate decat un zambet, poate pentru ca nu cred ca ar exista vreo problema.

Si totusi cand ma intreb ce caut mi-e aproape imposibil sa dau un raspuns coerent. Da, am si eu mintea plina de clisee desprinse din revistele pentru femei (pe cineva care sa ma inteleaga; cineva langa care sa ma trezesc zambind; cineva care sa ma faca fericit; o amanta desavarsita) dar nimic concret. In unele momente reusesc sa creez o “lista” de lucruri pe care mi le doresc de la “Ea” dar cele mai multe sunt negatii si nu afirmatii, si se bazeaza pe ultima experienta pe care am avut-o. Nu prea poti construi lucruri doar prin Nu-uri.

De-a lungul timpului am ajuns sa am o idee, cel putin in mare, asupra unei set de trasaturi pe care Ea trebuie sa le aibe. Nu are nici o legatura cu felul in care arata sau nu, ca nu vorbim despre lucruri pe care trebuie sa le verifici inainte sa-ti cumperi o masina sau o vaca. As vrea sa va spun macar unul din lucrurile “evidente” dar mi-e imposibil sa spun ceva care nu e de bun simt. (cum ar fi sa nu foloseasca “Fata” ca si metoda de adresare sau sa nu faca o criza de isterie cand ii spun ca merg sa dansez cu niste prieteni desi ea nu poate iesi).

Mi s-a intamplat de cateva ori sa intalnesc pe cineva care sa “bifeze” aproape toate “cerintele” mele pentru cea langa care vreau sa imbatranesc (din nou, imi cer scuze pentru multimea de clisee si pentru cantitatea imensa de roz care se regaseste in randurile astea) si totusi sa nu ma indragostesc. Mai trist decat sa te trezesti langa persoana nepotrivita e sa te trezesti langa persoana potrivita si asta sa nu ajute cu nimic. Suntem constienti ca dupa o noapte de sex sunt sanse extrem de mari ca dimineata sa-ti dai seama ca nu a fost decat o atractie pura, ca nu te leaga nimic de ea; cel mai trist e insa atunci cand iti dai seama ca seara dinainte a fost perfecta din punctul de vedere al conversatie, ca sexul a fost genial, ca iti ofera tot ceea ce asteptai de la cineva, dar totusi nu o poti iubi. La astfel de concluzii ajungi dupa saptamani sau luni in care ti-a fost cel mai bun confident, amanta perfecta, amica pe care o astepti din liceu si partenerul de bere si de dans pe care ti-l doresti. “Bifeaza” toate punctele pe care ti le-ai creat, constient sau nu, in zece ani dar pur si simplu nu o poti iubi.

In momentul acela iti dai seama ca te-ai tot mintit. Nu cauti ci astepti. Astepti sa fii lovit. Trebuie sa fii constient ca nu ai ce sa faci ca sa cresti probabilitatea unei lovituri fatale. Poti sa iesi in club in fiecare seara, sa mergi la toate cursurile de dans posibile, sa cersesti imbratisari la metrou sau sa stai inchis in casa: sansele sunt la fel de mari. Sau mici. Si daca totusi se intampla, o sa uiti de liste sau de asteptari, de imaginea pe care ai inceput sa ti-o creezi inca din liceu, de parametrii sau de puncte de validare. Lesini si uiti de toate aventurile, relatiile si iubirile care au fost inainte.