India – Prima zi de hoinarit

M-am trezit extrem de dimineata pentru o Sambata (dupa cum se vede, asta va fi un alt post extrem de plictisitor, o copie dintr-o pagina de jurnal) cu gandul sa iau o auto risca pana la cea mai apropiata statie de metrou, sa stau in Delhi pana pe la 6 si apoi sa ma intorc de la metrou cu acelasi mijloc de transport pe trei roti. Ziua a inceput cu un mic dejun plin de cartofi prajiti, unt si ananas. Cred ca a fost prima oara cand am mancat ananas care sa nu fie din conserva. E genial! Defapt am mai incercat o data ceva luat din Carrefour dar nu se compara. Oricum, de cand am ajuns aici micul dejun consta mai mult in pepene rosu, ananas si banane. Macar de astea am auzit si eu.

Planul initial s-a dus pe apa sambetei de cand am iesit pe poarta hotelului. Mi-am dat seama ca as putea profita ca e deabia 9:30 si sa vad cum arata parcul de langa hotel. Decent. Foarte decent daca ignori cainii care se plimba prin el (cainii de aici macar par mult mai prietenosi decat cei din Moghioros). O sa incerc sa alerg acolo in diminetile inainte de munca. Apropo de birou, era sa uit cu ce vroiam sa incep aceasta pagina de jurnal: ieri in drum spre birou am impartit masina cu un coleg din Bangalore. Inevitabil, in momentul in care soferul nostru a trecut pe rosu, am inceput sa vorbim despre traficul de aici. Dupa spusele lui aici traficul e destul de organizat, spre deosebire de restul Indiei (v-am povestit despre faptul ca se trece pe rosu fara nici o problema, ca nu se semnalizeaza niciodata si trcerile de pietoni sunt ignorate cu desavarsire?). Din punctul lui de vedere traficul in India e foarte Organic. Lumea ajunge din punctul A in punctul B fara reguli scrise, un fel de lege a junglei. Mi-a placut mult expresia asta. Cred ca multe din lucrurile care se intampla pe aici sunt foarte “organice”, naturale, vin de la sine (de la urinatul pe strada la mersul pe contra sens), si asta e un lucru pe care chiar il apreciez. Cred ca din cauza asta m-a deprimat atat de mult Amsterdam-ul, acum doi ani, cand am mers timp de cateva ore exact dupa vizita in India. Prea multe reguli, trenul venea exact la minutul afisat pe bilet. Unele lucruri trebuie sa se intample natural, indiferent daca circuli pe dreapta sau pe stanga. Si eu as circula pe unde cred ca am loc sa trec ca sa ajung in punctul B.

Am deviat. Pana la urma am mers pe jos pana la metrou. Cand m-am decis totusi sa nu ma folosesc de nici un “taxiu” stiam ca am harta pe telefon deja descarcata si cu ajutorul GPS-ului sigur ma descurc. Evident ca telefonul nu a vrut sa ma localizeze pe harta asa ca a trebuit sa ma folosesc doar de faptul ca stiam ca metroul ar trebui sa fie cam la 6 km de hotel, mers aproape drept, doar facut stanga si apoi drepata pe undeva. Acel “undeva” era foarte neclar in mintea mea dar eram convins ca toate drumurile duc spre o statie de metrou asa ca eram in siguranta. Pana sa ajung la metrou mi-am adus aminte de ceea ce a spus colegul meu ieri dimineata. (a se citi mai sus). Ce anume mi-a adus aminte de “organicul” lui? Multe “caramizi” facute din balega de vaca amestecate cu lut. Daca tot nu pot omori vacile si boiii pentru ca sunt sfinti, macar sa se foloseasca din plin de ei. Adica de balega lor. Cel mai natural lucru.

Intr-un final, dupa 45 de minute, am ajuns si la metrou. Defapt la trenul suspendat care ajunge pana in Noida la 20 de kilometrii de Delhi (la infrastructura stau cu mult mai bine decat noi). M-am uitat la harta de metrou si am ales la intamplare o statie pana unde sa imi iau bilet (nu a fost chiar la intamplare; era un nume care imi suna cunoscut de acum 2 ani si pentru care nu ar trebui sa schimb linia de metrou). Am ales sa merg pana la Rajiv Chowk fara sa stiu prea bine unde e. Ajuns pe peron am observat ca in fata metroului e cam pustiu asa ca am mers acolo. Odata urcat in metrou am observat un semn putin ciudat “For Ladies Only”. M-am gandit ca e doar pentru locurile respective asa ca m-am asejat pe bancheta din fata unde scria intr-un colt, nu in cel in care stateam eu, ca sunt locuri rezervate pentru batrani si handicapati. Eram alb deci as fi putut sa intru cel putin in a doua categorie. Dupa ce a plecat metroul mi-am dat seama ca eram aproape singurul tip de acolo dar nu am dat prea mare importanta pentru ca era si un indian. La scurt timp o tipa de langa mine mi-a zis: “Sorry sir, this area is only for ladies”. Asa deci, in primul vagon nu au voie decat tipe. Resemnat m-am mutat in vagonul urmator si mi-am gasit un loc de unde sa ma uit linistit pe geam (dupa cum spuneam, cel putin in Noida, metroul e suspendat). Dupa cateva statii sa mai aglomerat asa ca mi-am cedat locul unei domnisoare pentru ca eu oricum stateam cu capul intors ca sa ma uit pe geam.

Am iesit prin una din cele 9 iesiri si mi-am dat seama ca recunosc locul. Eram in Connaught Place. Centrul orasului contruit de Britanici. E aproape singurul loc din oras in care ai impresia ca lucrurile sunt facute dupa un plan. Ma uitam in jur incercand sa ma hotarasc in ce directie sa o iau in momentul in care tipa careia ii oferisem locul in metrou ma saluta si ma intreaba daca ma poate ajuta. Dupa ce i-am spus ca nu am nici un loc pe care as vrea sa-l vad deci nu are cu ce sa ma ajute s-a oferit sa-mi tina companie ceva timp. E ciudat ca nu mi s-a parut ciudat? Eram totusi in Delhi, nu in Club A dansand de unul singur… Am ajuns alaturi de ea la o biserica Catolica, prima in care intru, si am stat pentru un sfert de ora la slujba dupa care i-am multumt si am iesit. In fata bisericii ma gandeam din nou unde sa merg in momentul in care aceiasi tipa, nu i-am retinut numele, m-a intrebat din nou unde vreau sa ma plimb in continuare. I-am spus din nou ca nu am cea mai mica idee si ne-am luat din nou ramas bun. Dupa 5 minute ne-am intalnit din nou. Mai avea 30 de minute de pierdut inainte sa se intalneasca cu prietenii ei asa ca ne-am plimbat intamplator pe strazile din jur. Daca in San Francisco o tipa de peste 40 de ani m-a chemat la ea “for some cocain”, intr-o tara unde tipele au vagonul lor de metrou, o tipa de 20 si ceva de ani m-a intrebat daca nu vreau sa merg cu ea si cu niste prieteni sa fumam hasis. Ai crede ca sunt blestemat.

Ne-am despartit dupa 30 de minute si am continuat sa bantui singur prin Delhi. Am ajuns intr-un final la India Gate (arcul lor de triumf). Nu sunt prea multe de spus despre frumul pana acolo. Clasicele vaci, clasicele corturi langa cladiri de birouri, faptul ca trecerile de pietoni sunt atat de simbolice incat singura sansa de a trece strada e sa te arunci in fata masinilor stiind ca ele vor inceti ca sa supravietuiesti pana pe urmatoarea banda. Apropo de trecerile de pietoni, momentul meu de glorie de azi a fost cand am trecut strada inaintea unor Indieni care asteptau si ei cuminti pe trotuar. Asta dupa ce am asteptat de nenumarate ori (cam de 19) cate 5 minute ca sa imi fac curaj sa intru pe carosabil desi ceilalti pietoni treceau dupa 30 de secunde. Cred ca am facut cel putin 3 kilometrii azi doar cautand un loc relativ sigur prin care sa tranversez. Inca nu m-am obisnuit cu aruncatul in fata masinilor, scuterelor sau bicicletelor.

Dupa cum spuneam, azi am tot mers. Mult. As povesti in detaliu fiecare ora din cele 8 petrecute pe drum dar stiu ca deja v-am pierdut pe majoritatea dintre voi. Vreau doar sa-mi torn cenusa in cap si sa zic ca am mancat la KFC. Da, stiu, revoltator! Ideea e ca orasul asta e plin de vanzatori ambulanti de mancare extrem de ieftina si apetisanta dar eu sunt un european fricos si nu vreau sa mananc de pe strada. Cu gandul la orezul invartit cu mana pe o plita amplasata pe o bicileta am intrat intr-un restaurant si m-am simtit ofensat de preturile de acolo. Mi-era foame dar nu as fi dat 500 de rupii pentru o masa (pe strada as fi dat sub 100) asa ca am facut un compromis si am ajuns sa impart o masa cu 3 necunoscuti intr-un KFC. Apropo, daca vi se pare ca puiul lor e picant, trebuie sa gustati ce inseamna picant in India.

A urmat apoi bazarul si sentimentul ciudat de turist dupa care m-am intors mai devreme decat planuisem in Noida. La un moment dat in metrou mi-am dat seama ca daca tot am mers pe jos pana la metrou ar fi pacat sa ma intorc cu “taxiul” asa ca am coborat cu cateva staii mai devreme decat planuisem, sperand ca macar acum sa-mi mearga GPS-ul. Nu mi-a mers. Am ajuns sa ma plimb haotic pe strazi stiind ca hotelul meu ar trebui sa fie undeva prin “dreapta-sus”. Dupa 40 de minute am vazut sediul Adobe asa ca eram super safe. Mai facusem de doua ori, cu masina, drumul asta. La un moment dat m-am gandit ca ar trebui sa vad cum arata si alte strazi fata de cele cu care merg cu masina si in loc sa fac dreapta am facut stanga, urmand ca apoi sa ma intorc la traseul normal. Am facut asta prin San Francisco si New York de cateva ori. Acum insa am ajuns intr-o mica fundatura. Drumul a disparut pur si simplu si nu vedeam decat case din chirpici si carton. Stiam ca trebuie sa o iau dreapta si apoi stanga la un moment dat dar incepuse sa se insereze deja si oricat de in siguranta ma simteam m-am gandit ca ar fi mai sigur sa ma plimb pe asfalt si nu pe lut din are isi fac oamenii case asa ca m-am intors la drumul cunoscut. Vorba vine cunoscut pentru ca la un moment dat mi s-a parut ca am ajuns pe centura orasului, intr-un loc pe care nu-l recunosteam de loc. In fata, in dreapta si in stanga, in afara drumului, era pur si simplu camp. Se vedea totusi o cladire mai inalta in departare. M-am decis sa merg inspre ea. Era hotelul meu.

Si asa am ajuns eu inapoi la hotel dupa ce am mers pe jos aproape 30 km prin Delhi si Noida. In fata hotelului, pe campul parasit, era o gasca de pusti care juca cricket (sau cum se scrie sportul asta). Poze facute azi puteti gasi aici. Din nou, imi pare rau pentru lipsa de metafore si sensuri ascunse. Asa e India, foarte organica.

(e atat de lung postul incat nu o sa-l recitesc ca sa corectez greselile iminente de tastat sau de gramatica)

4 thoughts on “India – Prima zi de hoinarit

  1. 😕 eu nu ma simt in stare k si altii sa comm un post atat de bun. spun doar k imi place mult cum iti expui gandurile; chiar si fara metafore si sensuri ascunse (cum spui tu), e fascinant tot ce citesc scris de u.

  2. Salut.
    Am vazut pozele din Noida/Delhi postate pe Facebook (se pare ca avem ceva “prieteni” comuni).
    Si eu sunt in Noida/Delhi de unul singur intr-o delegatie pentru inca vreo luna.

    Daca ai chef sa mai exersezi romana la o bere, eventual sa impartim costurile de deplasare catre ceva obiective turistice da un semn pe e-mail.
    Totodata ma poti “verifica” pe Facebook.

    Vasile

Leave a Reply to cilu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *