Insemnari

Pana acum cateva zile eram convins ca fluturasii din stomac se nasc si apoi mor. E simplu. Lucrurile se nasc si apoi mor. Mai putin sticlele de plastic, de exemplu. Ele sunt create si apoi ajung in Dambovita sau intr-o groapa de gunoi de la periferia orasului. Unele sunt insa arse (mor) sau sunt reciclate. Oare acelasi lucru se intampla si cu fluturasii? Poate nu toti mor. Poate unii sunt totusi depozitati intr-un depozit insalubru sau sunt pur si simplu reciclati.

V-am povestit in decursul anilor de umbreluta mea din varful unui deal din fata geamului meu. Era locul in care nu indrazneam sa ajung. Locul unde se ascundeau toatele lucrurile frumoase care nu aveau cum sa ajunga in viata mea monotona, unde erai lovit de iubirea adevarata. Lucruri de genul acesta, tipice pentru un pusti de 16 ani care crede ca fericirea tine de natura si de oamenii din jurul tau. Prostii de adolescent frustrat. Cand am privit insa pentru prima oara marul salbatic eram convins ca nu exagerasem de loc. Era locul potrivit pentru a te declara Fericit. Eram copil. Mai credeam in lucruri de genul asta.

M-am despartit de ea si am incercat sa o recuceresc. I-am oferit o parte din inima Noastra. O bucata de coaja din copacul care ne unise. Era plin de viermi. Era putrezita. Putrezita si plina de viermi. I-am spus ca nu vreau ca noi sa ajungem la fel. S-a casatorit recent. Umbreluta e inca acolo. Nu ca ar mai conta. Unele lucruri chiar mor. Sau se transforma. In tricouri, de exemplu.

Daca ea e langa tine e relativ simplu. Tu ai fluturi, ea inca nu. O saruti si ii dai si ei. Dar daca nu e? Ii trimiti pur si simplu prin posta. Ia din kilul meu de nevertebrate care bat din aripi microscopice! Nu pot dona 2% din impozit pentru SMURD dar pot sa-ti trimit printr-un colet expres 674 de fluturi sanatosi si agitati. Dar daca totusi ei se intorc inapoi la tine, ce faci? Incerci sa-i mai trimiti o data? Ii iei si incerci sa-i reciclezi, sau pur si simplu ii trimiti intr-un depozit insalubru de la marginea Bucurestiului? E mai simplu sa iei decizia asta daca in schimbul lor trebuie sa dai o pereche de porumbei calatori. Fuck the butterflies! Daca nu ar fi intr-un colet postal nu ar sti sa se intoarca de peste mari si tari.

Ma intreb totusi ce se mai gaseste in depozitul plin de mucegai de la periferia orasului. Probabil ca o sumedenie de conserve fara etichete in care se ascund pui de dragon, colibri cu aripile taiate, ficatei de gasca aflati in descompunere sau aorte ultra oxigenate. Vreau sa-mi imaginez expresia fetei celui care o sa deschida coletul peste cativa ani cand va vedea gramajoara de praf creata din fluturii in putrefactie si un fluture slabit care inca mai da slabit din aripi. Doar imi imaginez. Nu mai e problema mea. De asta am decis sa ii las in intuneric si nu intr-un sertar cu un bold infipt in ei.

Foto George Checherita