Insemnari

Ieri am recitit niste scrisori pe care le-am scris acum 11 ani. Atat de Eu si atunci. Cineva mi-a zis ca ar trebui sa dam “refresh” din cand in cand. Sa pornim de la 0. O foaie alba. Am facut asta o singura data. Pana la capat, aproape. A ajutat la ceva? Nu. Nu cred. Am ramas acelasi. Acum nu mai sunt acelasi copil dar faptul ca am luat-o de la 0 nu m-a ajutat cu nimic. Ne schimbam indiferent de cat de mult alergam de noi. Faptul ca renunti la prietenii dragi de ani de zile nu ajuta cu nimic. Ramai acelasi om mic care fuge de responsabilitatea propriilor iubiri.

Azi o prietena m-a intrebat ce as pastra daca ar trebui sa pastrez o singura amintire de la o anumita persoana. Ar fi atat de simplu daca ar tine de noi. Nu as vrea decat sa imi aduc aminte momentul in care am decis ca e cazul sa renunt. Ne-ar fi atat de usor daca ne-am aminti doar zambetul fals in momentul in care ii oferi infinitul sau imbratisarea din acea dimineata in care ti-ar fi fost mult mai bine in bratele unui urs infometat care se pregateste pentru hibernare. Dar noi nu, preferam sa ne aducem aminte de diminetile in care ea era infininitul pentru noi, de sarutul din serile in care magia era doar felul unu, de mana care ar fi putut sa alimenteze un reactor iranian. Daca ar fi sa ies in strada pentru ceva as iesi exact pentru asta: VREAU SA-MI AMINTESC DOAR FLEGMELE. As arunca cu pietre in jandarmi pentru asta. Vreau sa uit lucrurile magice, nu vreau decat sa-mi aduc aminte de starea de limax lasat in mijlocul autostrazii.

Da, recunosc! Eu nu stiu cum e sa fii fericit. Problema e ca nu stiu cum e sa recunosc fericirea. Nu sunt nebun. Daca ar veni acum in fata geamului meu un batran cu un carton pe care sa scrie “BOULE, ESTI FERICIT!” m-as resemna si as recunoaste. Altfel, nu. E vorba totusi de un concept atat de ciudat si abstract incat un taran ca mine nu poate sa-l identifice atat de usor. Ar trebui sa fii fericit daca ai parte de un orgasm? Daca iti saruta urechile dimineata imbracata intr-un tricou galben? Daca redescoperi minunile unei prietenii platonice? Daca obsesiile se rezuma la carti si alergat? E trist sa fii fericit.

Sunt convins ca printre cei 11 cititori pe care ii am cineva a gasit solutia asa ca va intreb: voi cum va dati seama ca sunteti fericiti? Cineva, probabil eu intr-un moment de luciditate, mi-a zis ca esti fericit atunci cand nu te gandesti la fericire, dar sunt convins ca nu e atat de simplu. Trebuie sa existe un leac secret. Ar fi dubios ca fericirea sa tina doar de faptul ca te simti bine in pielea ta.