Hai sa alergam

Telefonul a sunat la 7 dimneata. Eram inca adormit si mahmur. Ma durea coapsa piciorului stang. Nu puteam sa stau drept pentru ca talpa piciorului drept ma durea ingrozitor. Mi-am propus sa merg sa alerg dar era evident ca nu as fi fost in stare de asa ceva. Nu avea sens sa ma dau jos din pat asa devreme. Cel mult as fi putut merge, si asa cu dureri groaznice. M-am dat totusi jos din pat si am ajuns intr-un final la sala. Am lasat walkman-ul la vestiar (nu, nu sunt hipster, dar vroiam sa termin un audio book pe care il am pe casete) convins fiind ca dupa cinci minute m-as intoarce oricum sa fac un dus. Dupa ceva momente de ezitare mi-am ales si banda pe care sa alerg (avantajul de a ajunge la sala la ora 9 e ca poti sa te plangi de aerul conditionat sau ca sonorul e prea tare la monitor) si am setata-o pe 6 km/h. Ma dureau picioarele dar mi-am zis ca ar merita totusi sa incerc sa alerg asa ca am impins de maneta din dreapta pana am ajuns la 11.1 km/h. Am inceput sa alerg in timp ce ma uitam la un documentar despre trenuri. Si am alergat. Toate sursele de durere au disparut ca prin minune. Nu ma gandeam la chinul la care ma supuneam din proprie initiativa. Alergam pur si simplu. Ma simteam ca in Varsovia acum 4 ani: ma uitam detasat la oamenii care asteptau autobuzul intr-o zi de munca. Eram implinit. Alergam si nu ma durea nimic. In ciuda sanselor, a fost un lucru bun ca m-am ridicat din pat la 7:19.

Maine o sa fiu din nou pe banda la 8:47. O sa ascult ultima parte din eseul lui Botton. O sa alerg gandindu-ma la faptul ca nu ma gandesc la cei 6 km pe care i-am setat pentru dimineata aia. Si o sa ma doara. O sa ma doara fiecare parte a corpului.

Aici ar trebui sa fac o paralela intre intamplarea de dimineata si relatii. Intre primii metrii alergati si primul sarut. Intre faptul ca nu mi-am dat seama cand a trecut primul km si prima noapte de dragoste. Ar trebui. Sunt prea ametit si am incredere in inteligenta/imaginatia cititorilor mei asa ca nu o sa fac asta. Am sa spun un singur lucru insa: te poti antrena pentru a termina un maraton dar unele lucruri te lovesc sau nu te lovesc. Atat!

Gelu. gelu11.

One thought on “Hai sa alergam

  1. Tu chiar vorbeai serios cu maratonul? Chiar faci tot ce ai scris aici?

    “ar merita totusi sa incerc sa alerg “…Nu sunt in masura sa dau sfaturi in domeniul asta dar din ce am mai citit si eu nu cred ca merita sa alergi daca te doare ceva “ingrozitor” (cum ziceai si tu). Poti sa maschezi durerea dar nu tratezi cauza si cu timpul se poate agrava. Ai grija! Run Gelu run

Leave a Reply to Andreea Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *