Cei din Samoa au decis sa stearga din calendar ziua de 30 Decembrie 2011. Au trecut pur si simplu din 29 in 31 Decembrie. Nu au avut de ales. Asa au votat doua treimi din parlamentarii alesi intr-un mod democratic. Daca ar fi fost monarhie ar fi fost si mai simplu. Fiecare dintre noi e propriul lui stapan. Cel putin pe hartie. Am putea sa ne impunem ca unele zile nu exista. Pur si simplu. Sau ca ceva nu s-a intamplat. “Prin puterea acordata de certificatul de nastere care imi poarta numele hotarasc ca nu te-am intalnit si nu te-am iubit!” Atat de simplu! (oare ar fi mai simplu daca am locui pe o insula din Pacific?)
A fost primul revelion in care la miezul noptii nu am vazut nici un foc de artificii si nici nu am baut sampanie. 2011? 2012? Care e diferenta? Am putea spune ca nu mai e “anul meu” dar oricum de ce am crede in ceva ce a fost decis pur si simplu de cineva la un moment dat. Anul 2011? De ce nu anul 75 din era Costache? Oricum, a fost unul din cele mai frumoase inceputuri de an. Am dansat, am tipat, am baut, am iubit si am aberat.
Mi-am inceput finaulul de an citind la geamul asta singur cu o bere. Acum stau la geamul asta intr-un loc pustiu si tocmai am terminat de citit cartea. Singur cu o bere si o carte. Pare atat de natural. La trecerea dintre ani nu mi-am pus nici o dorinta. Nici o dorinta pentru mine. (bine, recunosc ca intr-un final am cedat presiunii din jur si mi-am pus o “dorinta” care sigur se va indeplini). De ce nu am profitat de momentul magic dintre ani? Nu stiu. Poate doar pentru ca nu imi doresc nimic pentru anul asta. Daca e sa fie o sa ajung in India si Tibet, o sa termin maratonul de la New York si o sa merg cu trenul din Bucuresti pana in Beijing. Daca nu, nu!
Undeva inainte de miezul noptii mi-am dat seama ca e din ce in ce mai complicat sa scriu pe blogul asta. Dupa cateva ore s-a dovedit ca aveam dreptate. Au ajuns sa ma citeasca rudele, colegii de la birou, sefii, prietena, fostele si viitoarele amante, oamenii care cred in Dumnezeu, adolescenti in cautare de sfaturi, mamele tipelor pe care le-am iubit sau inca le iubesc, indivizi cu mai multa sau mai putina imaginatie. Nu ma judecati gresit, nu imi pasa daca sunt sau nu judecat dar uneori vreau si eu sa fiu iubit, sa fac sex, sa ies cu cineva la bere sau sa ma rog.
La cateva clipe dupa ce a inceput noul an mi-a venit in minte o idee despre un nou post. Vroiam sa scriu despre faptul ca atunci cand ies in club agat tipe in functie de coeficientul de frecare, presupus, din vaginul lor. Evident ca urma sa fie o aberatie scrisa de dragul de a scrie. As fi spus, probabil, ca imi dau seama de el in functie de inaltimea, greutatea si modul de a dansa a tipelor. Nu ar fi avut nici un sens, un simplu exercitiu de imaginatie care nu ar fi avut cum sa fie daunator cuiva. Evident ca nu o sa-l mai scriu. A dus insa la prima cearta pe anul asta. Am ajuns sa fiu inexplicabil de rezistent la certuri inutile. As putea spune ca am ajuns chiar sa ma bucur de ele
La Multi Ani! Sa avem un nou an plin de povesti frumoase!