Insemnari

Dimineata m-a trezit Claudiu nerabdator sa se joace pe telefonul meu. Pentru cine nu stie, el e nepotul meu de 4 ani. Mi-e tare simpatic dar uneori pur si simplu nu il pot intelege. Defapt ma sperie faptul ca unele lucruri le traiesc si eu in viata mea de “adult”. Are zeci de jucarii si de jocuri dar de fiecare data cand sunt acasa nu vrea decat sa se joace pe telefon desi nu am cine stie ce jocuri si oricum nu se preteaza cel mai bine pentru un copil de patru ani. El prefera insa sa se chinuie sa incline telefonul astfel incat sa treaca pe urmatorul sloi de gheata.

Din toate jucariile pe care le are tot timpul alege sa se joace cu cele care fac cea mai multa galagie si consuma cel mai repede bateriile. Jucariile fara baterie stau prafuite intr-un colt spre disperarea lu’ sormea care cheltuie mai mult pe baterii decat pe creioane si carti de colorat. Probabil ca asa e generatia asta: dependenta de baterii si incarcatoare. Dimineata i-am tinut un discurs:

“Claudiu, uite soldatii astia ce tristi par. Nu vrei sa creezi o batalie intre ei si dinozaurul de plus? Cine crezi ca o sa castige? Ei sunt dispusi sa se joace cu tine fara sa-ti ceara nimic in schimb. Nu au nevoie de baterii sau sa-i bagi in priza inainte. Nu trebuie sa te stresezi ca ramai fara baterii sau ca nu l-ai tinut destul de mult la incarcat. Nu trebuie sa iesi prin viscol afara sa dai ultimii bani pe un pachet de Duracel sperand ca asa o sa fie mai mult timp multumita. Uite, cu dinozaurul asta nu trebuie sa iti bati capul. Trebuie doar sa te joci cu el. Atat de simplu. Si oricum e mai simpatic si mai colorat. ”

El se uita ciudat la mine. In momentul acela mi-am dat seama ca vorbeam mai mult pentru mine decat pentru el. Toate lucrurile ar trebui sa fie mai simple, fara sa ai nevoie de baterii sau acumulatori. Nu stiu de ce, dar si eu sunt fascinat intr-un mod natural de lucrurile care ma fac sa ies in miezul noptii pana la non-stop-ul din fata blocului, de lucrurile care fac sunet doar daca iti aduci aminte sa le bagi in priza.

Ieri vorbeam despre renuntatul la trecut. Acum mi-as dori sa fiu in stare de mai mult decat atat. As vrea sa renunt la toate lucrurile care au nevoie de baterii. Lucrurile ar trebui sa fie simple. Sa nu fii nevoit sa faci sacrificii pentru a te bucura de acel ceva. Sa fie natural jocul chiar daca nu e acompaniat de sunete stridente si lumini colorate. Stiu ca e imposibil, ca in lumea de azi e nevoie de acumulatori si incarcatoare pentru orice, dar as vrea ca macar unele lucruri sa fie simple. Si daca nu sunt simple macar sa-mi fie simplu sa renunt. Nu mai vreau sa dau bani pe baterii.

Intr-un final Claudiu mi-a raspuns: “Dar nu fac zgomot si nu au nici lumini!”