Insemnari

Other people

Filed under: Personal — Gelu December 7, 2011 @ 04:03

Obisnuiesc sa stau la un geam cu vedere spre Selari si sa privesc oamenii. Fac asta de peste un an. De obicei nu sunt singur. In seara asta am stat singur si m-am uitat prea putin la oameni. Mai mult am citit. De unul singur intr-o incapere plina de fum, de muzica data la maxim si de oameni veniti sa bea Skol la 5 lei sticla. M-am uitat insa si pe geam. La sutele de oameni care se plimbau grabiti spre Taxiu, autobuz sau grupul de prieteni care ii asteptau cu metrul de bere in fata.

De obicei ma uitam la tipele care treceau prin transee (intre timp strada arata relativ decent) si imi imaginam cum as arata peste zeci de ani langa ea impingand acelasi carucior prin Carrefour. Unele dintre ele imi pareau a fi potrivite pentru a juca rolul asta imposibil; pe marea majoritate insa le aruncam direct (cat de urat suna) in marele colt de ignoranta din mine. Imi imaginam caruciorul plin cu porcarii, zambetul ei la casa, degetele ei in mana mea, sarutul pe frunte cand ne bagam in par, pasiunea cu care facem dragoste pentru a 1653-a oara, setea cu care vaginul ei imi soarbe fiecare picatura izvorata din mine. Ma imaginam intr-o relatie normala. Intr-o casatorie cliseica. Era totusi imposibil sa duc vreun gand pana la capat.

Azi nu am facut asta. Azi m-am uitat la cupluri. La pusti de liceu care isi intersectau piercing-urile din limba, la copiii de facultate care isi traiau prima iubire libera, la tinerii proaspat casatoriti care inca se hranesc cu acel “DA”, la cupluri de 40 de ani care se saruta ca in tinerete, la batrani care merg in tandem pentru ca altfel nu stiu cum sa mearga, la oameni fericiti! Am inceput sa fac asta pentru ca mi-am adus aminte de clasica zicala: “it takes two to tango”. Nu imi puteam imagina un cuplu idilic pentru ca eram si eu parte din el. Eu nu stiu decat sa dansez break-dance. Daca vreau sa vad cupluri fericite trebuie sa ma scot din ecuatie. E ca si cum mi-as imagina echia nationala castigand campionatul mondial din 2018 cu mine in poarta. Nu ma uitam la ei cu invidie sau fiind convins ca “If they Can, I Can!”, ci pur si simplu… daca mergi in Africa in Safari e ok sa te uiti si la girafe cum mananca frunzele din varful copacilor chiar daca tu ai rau de inaltime.

4 Comments »

  1. Faină postarea… un exerciţiu al privirii celorlalţi în timpul căruia te vezi şi pe tine.
    (auzi, în general pe blogul tău se-ntâmplă chestii ciudate sau am doar eu impresia că văd imaginile de sus că se schimbă: 2 băieţei, apoi o fetiţă şi acum un robinet?!)

    Comment by Zvârluga — December 7, 2011 @ 13:38

  2. E un mic script de PHP care pune cate o poza random (dintr-un numar de 5) in Header ;-)

    Comment by Gelu — December 7, 2011 @ 16:09

  3. ok, acu sunt muult mai liniştită :)

    Comment by Zvârluga — December 7, 2011 @ 17:55

  4. Cred ca ai rau de inaltimea la care te-ai ridica daca ai avea viata fara bere si fum (iluzii ale unei vieti boeme),alaturi de o femeie pe care sa o accepti asa cum e, nu o proiectie a femeii perfecte.Din tot ceea ce scri pe blog constat(printre randuri) ca ti-e frica sa te abandonezi unei vieti normale pentru ca normalitatea s-a devalorizat in lumea nebuna in care traim.Pentru asta trebuie sa crezi(in ceva,in cineva,in Dumnezeu ).Esti ca un copil care dupa ce a primit jucaria dorita ,vrea alta, pentru ca ceea te pasioneaza este jocul optinerii nu cel al pastrarii, care e mult mai dificil.

    Comment by evrika — December 8, 2011 @ 22:21

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment