Insemnari

Cristea pe tocuri

Filed under: Curva Proasta — Gelu November 10, 2011 @ 17:01

Surprinzator s-a intors. Isi luase si ea o bere. Cica vroia sa ma inteleaga mai bine. Ce e de inteles?
– Si care ziceai ca e cea mai mare problema a ta?
– Nu putem sa vorbim despre altceva? Oamenii normali cand au o bere in fata vorbesc despre evolutia Stelei in fata celor din Targu Mures, despre recensamant, despre cea mai intima intalnire cu Dumnezeu. Defapt cred ca asta e cea mai mare problema a mea: vorbesc prea mult despre problemele mele. Imi place sa ma plang. Orice cacat il iau ca o mare tragedie. De ce nu vrei sa-ti povestesc de aventurile lui Kafka? De ce nu vrei sa stii de ce Adobe vrea sa omoare Flash-ul de pe mobile? Discutii perfect valabile pentru o Azuga.

Mi-a zambit si mi-a intins berea sa dam noroc fara sa zica nimic.M-am simtit obligat sa-mi continui monologul.

– Cred ca cea mai mare problema a mea e faptul ca nu am probleme. Ca simt nevoia sa mi le inventez. Simt ca traiesc degeaba daca nu am de ce sa ma plang. Ieri eram la aceiasi masa cu o prietena si ma plangeam ca soarta isi bate joc de mine. De ce spuneam asta? Ai crede ca m-as fi plans ca am fost dat afara sau ca am leucemie sau lucruri de astea de care se plange lumea. Nu, eu ma plangeam de distributie. Ce om sanatos la cap se plange de distributie? Daca as avea masina ai putea crede macar ca mi s-a stricat distributia de la masina (am auzit ca masinile au asa ceva dar sincer nu stiu la ce e buna). Nu, faceam o imensa drama din faptul ca fie primesc prea mult fie prea putin. Si da, ma refeream la tipe. Soarta isi bate joc de mine: fie imi ofera prea multe opriuni si nu stiu ce sa aleg fie nici una. Atunci cand am prea multe optiuni pana investighez fiecare posibilitate ele dispar. In fine. Sunt varza.

Acelasi zambet imposibil, de ne patruns, pe care pur si simplu nu reuseam sa-l inteleg. De data asta ea a intrerupt momentul prelungit de tacere:
– Stii, cineva a spus la un moment dat ca atunci cand oamenii sunt impuscati, sangereaza! Sangerezi?
– Nu stiu daca a spus-o cineva dar o spun eu: cand dai cu capul intr-un geam, te tai!
– Apropo de asta, pentru un om care fuge de singuratate stai cam mult singur!
– Daca as porni acum pe jos pana la Budapesta nu ar insemna ca am si ajuns.
– Da, dar nici aici nu ai fi.
– Dar as fi liber. Vreau sa fiu liber.
– Nu, vrei sa te simti liber. Oamenii au inceput sa fie fericiti in momentul in care au construit garduri. Avem nevoie de garduri ca sa putem fi fericiti.

Asa a venit si momentul meu de liniste. Urasc sa dau dreptate cuiva, cu atat mai mult Tatianei.
– Poate ca ai dreptate. Nu e vorba doar de garduri sau ziduri. Nu cred ca am o problema cu asta. Problema mea e ca daca vad o tipa care vrea sa fie salvata (niciodata nu am incercat sa aflu de ce vor tipele sa fie salvate dar majoritatea il asteapta pe printul pe cal alb) sar sa le salvez.
– Nu le poti salva pe toate.
– Stiu, dar eu trebuie sa incerc! Trebuie sa le fac fericite pe toate!
– Vrei sa spui ca incercand sa faci asta nu ai cum sa reusesti cu toate pentru ca mereu va fi o alta tipa care merita sa fie facuta fericita. Pot sa fiu sincera?
– E prea tarziu sa spun nu…
– Cred ca ti-am mai zis asta: esti un mare las. Esti ca miile de oameni care merg la torida si sunt convinsi ca si ei ar omori taurul daca ar fi in locul toreadorului. Dar nu intra niciodata in arena. Asa si tu: esti convins ca daca te-ai focusa pe o singura tipa ai putea sa o faci fericita. Dar nu o faci. Ti-e frica. Te temi ca totusi nu vei reusi. Asa, e simplu. Iti construiesti o poveste frumoasa cu soarta care isi bate joc de tine si iti ofera prea multe tipe de salvat si saracului de tine ii e greu sa se decida. Micul erou e coplesit. Hai sa iti plangem de mila.
– Da, ai dreptate. Costea nu are ce sa caute la Steaua. Din cauza lui a retrogradat Craiova.
– Florin? Sau frasu’?
– Ambii. Ar trebui sa joace in C. Nu au talent si gata.
– Bine ca Tanase are.
– Ce vrei, nu e Ronaldo dar se chinuie.
– Important e ca a inceput DNA-ul sa-si faca treaba.
– Da, niciodata nu stiu daca nu sunt convins ca cea langa care ma trezesc e “The 100% Girl”. Daca merit mai mult?
– Nici eu nu stiu dimineata. Daca totusi tocurile pantofilor pe care vreau sa ii port sunt prea inalte?. Nu vreau sa fiu cea mai inalta persoana din sala.
– Da, si eu ma intreb mereu daca merit mai mult decat mi se ofera.
– Si niciodata nu stiu cum sa-mi asortez geanta cu cerceii. Tu ce crezi? Daca port cercei care atarna ar trebui sa port o geanta ecologica din bumbac? Asa am citit in Tabu saptamana trecuta.
– Si eu fug de relatii.
– Dar asta te plangi ca vrei?
– Da, asta vreau: niste pantofi pe care sa ii pot folosi si la birou si in club.

1 Comment »

  1. Insemnari — Cristea pe tocuri…

    Problemele lu’ Gelu, cel care are probleme atit de multe incit oricare dintre ele i se par mici pina la inexistenta prin comparatie cu corpul complet….

    Trackback by polimedia.us/fain — July 24, 2012 @ 15:54

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment