Din greseala am ajuns ieri la primul meu post publicat. A fost scris acum 6 ani.
In timpul asta m-am schimbat atat eu cat si continutul blogului (unii ar spune ca cele doua sunt strans legate dar eu unul nu sunt atat de convins). Unele lucruri au ramas insa la fel. Aceiasi obsesie pentru cariciorul din Carrefour. Total alt stil de viata dar aceleasi dorinte. In afara de asta… mai nimic. Atunci ii scriam Ei, cea langa care ma trezeam atunci cand colega ei de camera pleca “prin vecini”, acum ii scriu mai mult unei idei. Idea de “Ea”, un colaj de amintiri si asteptari. Am adunat de unde am apucat un zambet, o pereche de ochi, un nas, niste sani, niste coapse si niste sinapse si le-am amestecat cu un kilogram de frustrari, un kilometru de vise si niste “adevaruri”.
Ce copil eram! Din fericire m-am trezit. As vrea sa spun ca am fost trezit, adus la maturitate de atat de multe ori incat mi-e greu sa cred ca la un moment dat a existat Gheorghita.