Insemnari

Curva s-a intors

Filed under: Curva Proasta — Gelu October 31, 2011 @ 17:29

Eram in Argentin si nu vroiam decat sa beau si sa citesc. Nu vroiam nici macar sa aud povestile celor din jur. Imi ajungeau povestile lui Bukowski. Femei, o carte care putea fi rezumata atat de usor: am baut, am futut, am baut, am vomitat, am baut, m-am drogat, am futut, m-am trezit, am baut. Toate astea la 60 de ani. Nu cred ca as fi vrut sa fiu in aceiasi ipostaza si eu la varsta aia, dar pana una alta eu beam… Am ajuns la un pasaj care mi-a atras inevitabil atentia:

Eram ca un pustan de liceu rasfatat. Eram mai rau decat orice curva; o curva iti lua banii si atat. Jonglam cu vieti si suflete de parca ar fi fost jucariile mele. Cum ma putea numi barbat?

M-a lovit sentimentul de deja-vue. Mai putin faptul ca niciodata nu m-am numit barbat. Am avut acelasi sentiment in atat de multe dimineti incepute in paturi necunoscute. Am inchis cartea si am luat o gura mare de bere. In momentul acela in fata mea s-a asejat o blonda. Nu m-a intrebat daca e ocupat sau nu, a inceput pur si simplu o conversatie ca si cum plecase in urma cu cinci minute pana la baie si acum s-a intors.

– Ma asteptam sa fii aici. Ce citesti?

Imi parea cunoscuta. Sigur o stiam de undeva. Nu i-am raspuns, i-am citit pur si simplu pasajul de mai sus. Raspunsul ei a fost pe masura:

– Nu voiam sa se joace cineva cu sufletul meu ori sa-si bata joc de el ori sa faca ceva cu el. Macar atat stiam si eu.

In momentul acela mi-am dat seama ca ea era Tatiana, curva proasta pe care am intalnit-o cu ceva ani in urma in trenul spre Cluj. Ceva era schimbat dar nu am indraznit sa o intreb ce a mai facut in anii astia.

– Odata ce lumea te vede intr-un anumit fel e greu sa te schimbi. Tu cred ca ar trebui sa stii. Acum ma simt eu ca tine acum 3 ani.
– Nu te-ai schimbat de loc. Vrei ca totul sa vina de la ceilalti. Nu vrei decat sa culegi.
– Nici chiar. Nu as vrea sa mi se puna direct in farfurie. Vreau sa deschid frigiderul si sa fie alegerea mea ce pun in farfurie.
– Si apoi? Inchizi usa frigiderului?

As fi vrut sa dau un raspuns corect. Nu pentru ea ci pentru mine dar din pacate unele cruci trebuie sa le cari pana la capat.

– Probabil ca as incerca sa le mananc pe toate. Macar putin. Da, as vrea sa ma bucur de puiul rotisat dar pe la jumate mi-as da seama ca si ceafa de porc era apetisanta asa ca as lasa puiul jumatate mancat si m-as duce sa iau si o gura de ceafa. Si apoi niste salata de vinete, niste icre, niste tort, o bucata de muschi de vita…
– Si apoi te-ai plange ca nu ai nimic decent in frigider desi nu ai incercat sa te bucuri de nimic.
– Cine stie, poate la un moment dat o sa-mi dau seama ca m-as putea satura doar cu mancarica de Ardei.
– Sau pur si simplu o frumoasa indigestie pe care sa o prezinti tuturor ca o mare pedeapsa venita de la divinitate.

Dupa un scurt moment de tacere a continuat tot ea.

– Clar o sa se intample asta. Permite-mi sa fiu mai directa. In continuare nu imi plac metaforele. Nu vrei sa spui decat ca ai vrea sa ai o relatie serioasa si stabila dar nu te poti abtine sa nu incerci sa le futi pe toate.
– …
– Macar incerci?
– Incercatul e o chestie relativa. Da, incerc. Problema e, dupa cum ti-am zis la inceput: odata ce lumea crede ca iti place limonada, nu o sa-ti dea decat lamai.
– Sa inteleg ca lumea crede, probabil pe buna dreptate, ca nu cauti decat aventuri de o seara si ca doar asta iti ofera?
– …
– Hai copile ca nu e atat de rau.
– Problema e ca si eu m-am adaptat la cerintele “clientului”. Stii ca mai des intreb o tipa pe care tocmai am cunoscut-o daca mergem la ea sau la mine decat sa o intreb daca iesim la un suc a doua zi?

Mi-a zambit si s-a ridicat ca si cum ar pleca din nou pana la baie.

In scris sau pe ecran

Filed under: Din viata — Gelu October 27, 2011 @ 00:36

Lucrurile sunt simple in carti, pe bloguri, pe micile sau marile ecrane. Oricat de complicate ar fi. Povestea e acolo. Si e simpla. Nu conteaza ca vorbim de Nopti Albe sau de Tanar si Nelinistit. Nu exista lucruri ascunde. Ii avem doar pe cei doi si pe tipul care a fost plecat timp de un an. Stim de el. E complicat dar stim toata povestea. Despre Tanar si Nelinistit nu stiu prea multe dar sunt convins ca in cele cateva mii de episoade s-au intamplat destul de multe lucruri, destul de multe schimbari de situatie, o mie de drumuri intortochiate si carari blocate.

Sa luam de exemplu o poveste simpla. El se urca in autobuz. Ea se pune pe bancheta de langa. El isi da seama ca ar vrea sa stea langa ea. Nu doar pana la statia urmatoare. Poate mai mult. Ea se gandeste la acelasi lucru. Se muta langa el. Vorbesc despre nimicuri. Persuasiv si el si ea. Fascinati amandoi. Au coborat si au mers in directii opuse. Dupa ceva timp s-au intalnit din nou. Si-au dat seama ca a fost mai mult decat o simpla coincidenta. S-au sarutat. A fost mai mult decat atat. S-au luat in brate si si-au dat seama ca nu mai conteaza nimic.

Pe o pagina goala, pe un ecran alb, pe o bucata de film inca neagra asta ar putea parea o poveste frumoasa. Ne putem imagina serile ce vor urma intre cei doi, povestea de dragoste care va continua pana la adanci batraneti.

Cand citim sau ne uitam la un film lucram cu ceea ce ni se da. Imi dai lamai, fac limonada. Imi dai pantofi stramti, fac bataturi. E atat de simplu.

 

Evident ca in spatele fiecarei povesti inscriptionate in piatra sunt o multime de povestioare care au ramas pe langa. De exemplu obsesia lui pentru nou. Faptul ca dupa ce se trezeste ea isi aduce aminte ca ei nu ii place noul.

Toate-s vechi…

Filed under: Personal — Gelu October 24, 2011 @ 00:06

Eram acum 10 ani in catunul meu si ma plimbam pe ulite. Am vazut-o si am incetat sa respir. Bruneta, creata, ochi caprui, putin mai copil decat mine (cel putin ca si varsta). Eram atat de mic incat nu stiam cum sa intru de vorba cu fetele. Am urmarit-o timp de 20 de minute in timp ce inima imi exploda. De fiecare data cand se uita spre mine ma faceam ca ma uit in alta parte. Nu eram in stare sa o privesc direct in ochi. Am trecut de cateva ori “intamplator” unul pe langa celalalt dar eu tot nu indrazneam sa o opresc sa-i spun ca nu mai aud nimic in afara batailor. Am vazut la un moment dat o batrana care vindea flori. Am luat un mic buchet de ghiocei si m-am plantat in fata ei: “Eu sunt Gelu!”. “Carmen”. Daca nu aveam 15 ani probabil as fi intrat in stop cardiac in momentul respectiv.

De atunci m-am schimbat. Am cu vreo 20 de kilograme mai mult, am trecut prin n-1 relatii, am devenit “capul gospodariei” (conform recensamantului de pe anul asta), m-am sarutat cu 3*n tipe, am descoperit o multime de locuri frumoase, am facut sex cu 2*n tipe, am inceput sa-mi construiesc o cariera… si totusi…

Acum putin timp mergeam in Cora sa-mi cumpar becuri. Pe trecerea de pietoni am observat o tipa creata, bruneta si cu pistrui. Dupa 2 minute m-am ciocnit din nou de ea la intrarea in Cora. Mi s-a parut ciudat dar mi-am luat cosul si mi-am vazut de becurile mele. Dupa alte 4 minute ne-am intalnit “intamplator” la muntele de mere “Golden”. Asa am si eu mere in casa. O priveam si tremuram. Nu e cea mai mare frumusete pe care ai putea sa o vezi dar avea ceva special. Pieptul imi exploda. Am mers la casa. Am vazut-o la 4 case mai la stanga. Am platit. Am iesit. Am asteptat-o si i-am dat cutia de bomboane pe care i-am luat-o. “Eu sunt Gelu”. Mi-a raspuns ca si cum si ea ar fi asteptat momentul acela de o vesnicie (da, exagerez, dar serios, a fost char foarte intens). Muream cu zile la cei 25 de ani. Nu mai puteam respira.

Ne-am promis acum ceva timp ca nu ne mai vorbim. Fiecare cu viata lui. Cu proiectele lui. Cu sarutarile lui. Cu iubirile lui. Am incercat sa te uit (again, Sandra Brown scrie pe mine). Am incercat sa te diluez cu zeci de sani, o sumedenie de paturi noi, multe conversatii si un numar relativ decent de partide de sex (nu inteleg de ce la recensamant nu era si o intrebare relativa la activitatile sexuale ale fiecaruia. as sti macar daca trebuie sa ma chinui sau sunt deja “over achiever”). M-am bucurat dupa mult timp de partide de sex cu necunoscute, de placerea de a face si a primi Sex Oral (poate sunt eu prea batran dar sincer chiar nu inteleg de ce lumea a inventat 69. De ce atat de multa presiune pe asta? Fie primesti, fie dai. Atat de simplu. De ce sa alegi un BMX cand poti sa ai doua Ferrari? )

Dupa “ceva” timp am schimbat doua replici si gata. Au disparut toate. E ca si cum ai fi vrut sa muti Pietrele Craiului cu un furtun cu apa (la un moment dat chiar ma pricepeam la metafore. s-a dus dracului tot). Nu ma repet dar intelegi ce vreau sa spun. Nu mai respiram pentru ca sangele era folosit pentru a oxigena altceva (Hint, Hint: <3). Trebuie sa o iau de la capat. Lasa, sunt convins ca o sa te uit. Ca o sa pot respira normal in preajma ta. 

 

(P.S. Sunt prea ametit ca sa recitesc si sunt convins ca sunt o mie de greseli dar simt nevoia sa public acuum)

6 Ani

Filed under: Personal — Gelu October 14, 2011 @ 14:01

Din greseala am ajuns ieri la primul meu post publicat. A fost scris acum 6 ani.

In timpul asta m-am schimbat atat eu cat si continutul blogului (unii ar spune ca cele doua sunt strans legate dar eu unul nu sunt atat de convins). Unele lucruri au ramas insa la fel. Aceiasi obsesie pentru cariciorul din Carrefour. Total alt stil de viata dar aceleasi dorinte. In afara de asta… mai nimic. Atunci ii scriam Ei, cea langa care ma trezeam atunci cand colega ei de camera pleca “prin vecini”, acum ii scriu mai mult unei idei. Idea de “Ea”,  un colaj de amintiri si asteptari. Am adunat de unde am apucat un zambet, o pereche de ochi, un nas, niste sani, niste coapse si niste sinapse si le-am amestecat cu un kilogram de frustrari, un kilometru de vise si niste “adevaruri”.

Ce copil eram! Din fericire m-am trezit. As vrea sa spun ca am fost trezit, adus la maturitate de atat de multe ori incat mi-e greu sa cred ca la un moment dat a existat Gheorghita.