Insemnari

“Daca e sa fie, o sa fie!”. Am folosit de prea multe ori cuvintele astea. Ma transform intr-un personaj tragic. Defapt cred ca mereu am fost. Eu doar am cules. Nu am construit. Nu am cultivat si crescut. Doar am cules. Daca a fost sa fie, a fost. Ma tot mint ca in modul asta sunt “sincer cu mine”. E ok sa fii fluturul care zburand in Argentina provoaca o furtuna de zapada in Siberia.

“Daca e sa fie, o sa fie!”. Inevitabil mi-am adus aminte de un banc pe care il stiti cu siguranta.

Vin inundatiile, toata lumea paraseste localitatea, numai Gheorghe ramane in casa, apare la un moment dat o barca.
– Ba Gheorghe,hai cu noi ca o sa te ineci!
– Eu am incredere in Dumnezeu,care o sa ma salveze.
Apa creste in continuare. Gheorghe se urca in pod, apare alta barca:
– Bai Gheorghe, suie-te in barca si hai cu noi!
– Eu am incredre in Dumnezeu,care o sa ma salveze.
Apa creste si mai mult. Ion se urca pe acoperis si asteapta deznodamantul.
Apare un elicopter:
– Ba Gheorghe, urca-te ca nu mai este de gluma!
– V-am mai spus!!! Dumnezeu o sa ma salveze!
Peste o juma de ora Gheorghe moare inecat, ajunge in Rai unde se inalneste cu DUMNEZEU si ii spune:
– Bine Doamne, eu am avut incredere in tine si tu m-ai lasat sa ma inec ?
– Pai ce era sa mai fac, doar ti-am trimis 2 barci si un elicopter.

Asa si eu. Si noi. Ca Gheorghe. Daca e sa fie, o sa fie! Trecem unul pe langa celalat pe strada gandindu-ne amandoi la cat de fain o sa fie peste ani de zile cand o sa ne reintalim intr-un tren aglomerat din Vietnam si o sa fim pregatiti unul pentru celalalt (pentru ca soarta a decis asta). Pana atunci suntem doi straini pentru ca “nu e sa fie!” (da, stiu, peste unele lucruri e imposibil de trecut. mie imi place gemul de coacaze, tie cel de capsuni)