Insemnari

Infinit – 1

Filed under: Aberatii — Gelu August 30, 2011 @ 22:52

Cu totii am avut in copilarie discutii de genul:

– Gandeste-te la un numar si eu o sa-ti spun un numar mai mare
– Infinit
– Infinit + 1
-….

Acum stim cu totii ca infinit = infinit + 1. Putem deduce usor ca infinit – 1 = infinit. De ceva timp stau si ma intreb daca chiar e asa. Am niste semne de intrebare, nu stiu daca pentru ca nu am mai facut matematica de foarte mult timp sau doar pentru ca unele lucruri sunt mult mai relative decat altele.

Sa presupunem prin absurd (sau nu) ca “1” tinde la infinit (cei care au mai facut matematica in ultimul deceniu sunt rugati sa-mi scuze aberatiile). In cazul asta infinit – 1 va tinde spre 0. Din egalitatea precedenta am putea deduce relativ usor ca in unele cazuri infinit tinde la 0.

Banuiesc ca ati inteles unde bat. Eu, sincer, nu. As putea trage o singura concluzie, totusi: Uneori “1” e mult mai mare ca infinit.

Ceva maret

Filed under: Personal — Gelu August 17, 2011 @ 14:17

Eram acum cateva saptamani in preajma unor oameni Mari din toate punctele de vedere. Nu ma refer doar la varsta ci mai ales la toate lucrurile care au reusit sa le faca atat pentru ei cat mai ales pentru ceilalti. La un moment dat in timpul unei discutii destul de casual unul dintre ei m-a intrebat: “Tu unde vrei sa ajungi in viata?”

Asta e un mic fragment dintr-un mail pe care l-am primit aseara:

Serios.. inchide sertarul.. E cel mai..sanatos… N-o sa poti face nimic din chestiile marete pe care le-ai putea face daca mintea ti-e atat de departe…

Toate intrebarile si sfaturile astea imi aduc aminte de o intrebare pe care am primit-o intr-a 12-a: “Ce vrei sa faci peste 10 ani?”

Raspunsul?

Dupa 8 ani raspunsul e inca acelasi. Eu nu vreau sa fac nimic maret, nu vreau sa salvez omenirea de la saracie, nici macar pe cativa de la foamete, nu vreau sa stau doi ani in Australia, nu vreau sa vizitez la toamna Vietnamul, nu vreau sa… Eu nu vreau decat sa ma simt bine in pielea mea! Daca pentru a obtine asta va trebui sa merg voluntar 5 ani in Africa sau sa ma mut in Australia atunci asta e, o voi face! Pana una alta simt ca am in jurul meu suficiente mijloace de a obtine asta, nu trebuie decat sa-mi dau seama exact de ce trebuie sa ma folosesc pentru a-mi atinge scopul.

Cinci Minute

Filed under: Guest Post — Gelu @ 10:34

Te uitai la mine si taceai. Doar atat. Cred ca eram in tren, ceva se misca in visul meu, se misca ceva esential, si tot incerc sa-mi amintesc ce. Parca imi scapa esentialul, daca mi-as da seama ce naiba se misca in visul meu, am senzatia ca as afla tot Adevarul. Ca nu ar mai ramane nimic, ca as sti tot, as intelege tot, as avea experienta, simtirea, intelepciunea si probabil oboseala si nepasarea unei vietati ce a trait patru miliarde de ani si tot asteapta sa moara. As sti de ce sunt aici, de ce scriu, de ce tie neaparat, de ce acum si probabil as sti si cum s-au iubit stra-stra-stra bunicii mei intr-o noapte de mai, noapte fara luna, fara stele, fara lumina, fara sa stie de nimic in jur, fara sa le pese ca peste 150 de ani o stra-stra-stra nepoata a avut un vis de 5 minute. Am senzatia ca daca as sti ce se misca in vis, nu ar ramane niciun mister, si desi nu am chef sa traiesc inca 50-60 de ani fara mistere, tot vreau sa stiu ce se misca. Eram intr-un tren? Alergam spre tine? Ticaia un ceas? Fugeam de tine? Fugeam de ceva? Era cutremur? Se rostogolea de fapt luna? Se imprastia noaptea, alunecam pe gheata, mergea o gargarita? Ce se misca?

Cand m-am trezit, sangele meu se misca la fel ca obiectul obsesiei mele de acum. Navalea aiurea in vene, si mai navalea si un sentiment stupid de deja-vu, deja-vu nu de acum 3 luni cum mi s-a parut initial. Un deja-vu de sute de mii de ani, o traire, un sentiment vechi si aiuritor ce astepta sa se renasca, sa se reincarneze intr-un vis fara nicio semnificatie al unei fete banale. Zvacneau tamplele si parca voiam sa strig cand m-am trezit. De ce naiba voiam sa strig? Poate totusi fugeam de ceva. Dar de ce? Ce se misca?

Zvacneau tamplele la fel de banal si inutil ca dupa un cosmar. Numai ca in loc de usurarea pe care o ai cand te trezesti dupa asa ceva, am simtit doar greata si frica si sete. Si sentimentul ca a fost un urlet care a incheiat vara. Aiuritorul gand ca nu vara s-a incheiat, s-a incheiat de fapt toata viata, tot cuprinsul inutil pe care nu-l inteleg, mi s-a incheiat viata si sunt moarta si ingropata de sute de ani, si Dumnezeu are chef de o gluma buna si imi lasa iluzia ca traiesc… gandul asta aiuritor, in timp ce imi fierbea sangele in vene si ma simteam mai vie ca niciodata, gandul asta a venit inainte sa suni. Cateva clipe a durat totul, poate ca nici atat. Cum sa ai ganduri asa complexe dupa asa un vis? Nu…nu asta e intrebarea, nu prin asta dezleg misterul. Ce naiba se misca in visul meu?

Citeste in continuare…

Punctual din Gura Humorului

Filed under: Punctual — Gelu @ 00:12

In 20 de minute vine trenul spre Bucuresti. Pana atunci sa va povestesc cateva lucruri marunte de aici.

Ieri veneam din padure pe o straduta pustie. Nu aveam nici un foc asa ca l-am intrebat pe un barbat putin carunt daca ma poate ajuta. “N-am foc ca nu fumez dar sigur am acasa!” Spunand asta s-a intors din drum si in ciuda faptului ca insistam ca nu e nevoie sa se deranjeze m-a rugat sa-l urmez in curte. Dupa cateva secunde s-a intors din casa cu o cutie de chibrituri pe care mi-a dat-o spunandu-mi sa o pastrez pentru ca poate mai am nevoie.

Azi m-a prins ploaia pe o terasa din lunca. Am asteptat sa se opreasca dar intr-un final am chemat un taxiu. Intre noi fie vorba, cand sunt acasa sunt vinovat de sustinerea evaziunii fiscale si circul fara aparat. (de obicei la sfarsitul cursei soferul iti cere oricum mai putin decat ar fi indicat aparatul pentru tariful de 1.8 lei pe kilometru). La sfarsitul cursei care a strabatut jumatate de oras mi-a cerut 6 lei. I-am dat 10 lei si dupa ce m-a intrebat daca am cumva un leu mi-a dat rest 5 lei spunandu-mi ca e vina lui ca nu are sa-mi dea rest.

Aseara dupa trei halbe de beri pe terasa hotelului de 4 stele ne-a venit nota 10.5 lei. Am lasat 15 lei si ne-a adus 5 lei cerandu-si scuze ca nu are rest si lasam noi tura viitoare.

(prefer sa va povestesc astfel de lucruri marunte decat sa va vorbesc de albastrul care m-a lovit astea 4 zile)

Tinutul de mana

Filed under: Din viata — Gelu August 13, 2011 @ 17:45

Sunt acasa. Intre timp e un loc pustiu. In trenul spre nicaieri o prietena m-a intrebat despre simpla strangere de mana. Nu am stiut ce sa ii raspund. Ea se plangea ca nu mai inseamna nimic. “Pe vremuri o luai de mana si asta insemna ceva. Insemna ca nu ai prietena de 3 ani care te asteapta acum in Londra. Ca insemni ceva pentru el…”. Raspunsul meu simplu a fost ca acum nici un sarut sau o noapte de dragoste nu mai reprezinta nimic. Putem fi geniali in pat fara ca asta sa excluda faptul ca eu iubesc pe cineva la mii de km distanta.

601. Ne intorceam de la Casa Poporului in acea sambata de Decembrie. Mana mea a alunecat pe bara autobuzului aglomerat. Ea mi-a adoptat-o si ne tineam impreuna de bara. Eram implinit. Stiam ca lumea mea e si a ei. Stiam ca tinand-o de mana nimic nu ni se va putea intampla.

Acum mii de ani, plin de complexe, ma impiedic de bordura drumului nostru. Imi da mana ca sa imi regasesc echilibrul. O strang puternic si nu-i mai dau drumul. Nu contesta nimic. Ne tinem de mana pe drumul nostru spre o poveste frumoasa de iubire platonica.

Ne trezim dimineata cu o acuta lipsa de somn. Imi ridic trupul dezbracat de langa al ei si ma imbrac. Ea e nevoita sa faca acelasi lucru. Ne zambim si ne gandim ca a fost o partida ok pentru o noapte de marti. Acum e deja Miercuri si ne asteapta sefii la birou. Iesim pe usa care scartie si mergem sa asteptam liftul. O iau de mana si intram in cabina de trei persoane. Ne dam drumul in statia de tranvai. Nu ne spunem nimic dar stim ca nu a fost doar o aventura de o noapte.

Tipam. Sarim. Dansam. Prizam magie. Ne luam de mana. Ne mangaiem pe spate. Incerc sa o sarut. Imi intoarce obrazul. Nu vrea sa stricam magia.

Nu vreau sa ma scuz pentru ca iubesc

Filed under: Personal — Gelu August 1, 2011 @ 09:54

Nu vreau sa ma scuz pentru ca iubesc. Nu vreau sa ma scuz pentru cine iubesc, cum si cand.

Da, vorbesc cu tine, colegul meu care isi doreste sa primeasca in fiecare zi cate o felatie de la o pustoaica aleasa si platita de companie. E ok sa iti doresti ca tu sa alegi tipa care sa iti produca o erectie. Nu vreau sa-ti explic ca e irelevanta felatia pe care o primesti atat timp cat intr-un final oricum ejaculezi intr-un sac gol de sentimente.

Da, vorbesc cu tine, iubirea mea de trei zile. Stiu ca te-am speriat cu ciocolata pe care ti-am adus-o dupa doua zile in statia de tranvai. Nu e vina mea ca in seara aceea din Expirat am vazut in tine persoana cu care mi-as fi petrecut restul copilariei mele nebunesti. Nu vreau sa ma scuz ca m-am pierdut in ochii tai de o culoare incerta si ca am renuntat la o partida de casual sex pentru sansa unui sarut. Apropo de sarut, sper ca stii ca el a fost motivul acelei lungi scrisori in care iti spuneam cum vreau sa se numeasca copiii nostri. Mi-ai dat sansa sa-mi imaginez revenirea la normal.

Da, vorbesc cu tine, iubirea vietii mele timp de un an. Da, esti extrem de frumoasa, extrem de inteligenta si extrem de amuzanta iar eu nu sunt de loc ironic. Eram foarte indragostit si foarte fericit. Nu a mai fost cazul. La un moment dat doar te iubeam. Mai mult amintirile decat pe tine. S-a intamplat pur si simplu. M-am trezit intr-o dimineata si tu-ul din mine a murit pur si simplu. M-a durut dar nu ma puteam minti. As fi vrut sa fiu in bratele tale acum, sa nu ma gandesc daca o sa am cu cine sa merg in Vietnam sau sa ma intreb daca o sa "get lucky tonight". Devenise usor sa fiu in bratele tale dar era o batie de joc fata de infinitul pe care il impartisem inainte.

Da, vorbesc cu tine, tu cea care mi-ai refuzat inelul de logodna. Stiam amandoi ca era mai mult in joaca dar de asemnea stiam ca inseamna ceva. Ca e un simbol. Ai preferat sa-l iei si sa-l arunci. Simbolul, pentru ca inelul inca il mai porti dupa ani si ani. Eu te vroiam a mea. Te vroiam cu totul. Nu doar 43%, nu doar o coapsa si o buza. Uneori fie iubesti pana la capat fie nu mai iubesti de loc. Tu ai decis ca mai mult de piciorul broastei nu putem trece asa ca draga mea… te-am iubit… asa cum poate iubi o broasca alta broasca imbracata in printesa medievala.

Da, vorbesc cu tine, tipa extrem de buna care se misca lasciv in spatele meu. Stiu ca sanii tai sunt extrem de bine proportionati si sunt la fel de fermi cu sau fara sutien dar asta nu ma convinge sa ma departez. Stiu ca ai ales sa-ti plimbi fundul tau bombat pe corpul meu doar pentru ca sunt singurul de aici care te ignora dar asta nu inseamna ca eu nu prefer tocilara iesita pentru prima oara in club in detrimentul buzelor tale carnoase. Nu e deajuns sa fii de nota 10 daca nu esti in stare sa o maschezi. Sunt convins ca la finalul serii nu o sa conteze asta pentru ca oricum tu o sa ajungi singura in camera de camin dar un mic sfat de viitor: unor barbati le place mai mult sa cucereasca decat sa fie cuceriti de regina balului.

Da, vorbesc cu tine, singura tipa pentru care am simulat iubirea. Imi ofereai tot ce mi-as fi putut dori de la cineva (chiar si mai mult de atat) dar asta se pare ca nu insemna nimic. Am incercat sa ma mint. Am incercat sa ma conving ca te iubesc atunci cand te-am chemat sa vii 500 de km pentru a face dragoste. Stii si tu ca nu am facut decat sa ne-o tragem ca doi iepuri care trebuie sa-si iroseasca energia pentru ca nu au incotro sa fuga. Te-am iubit ca si idee dar niciodata mai mult. Nu e vina mea ca pentru mine ratiunea nu e decat un sfatuitor vrednic de ignorat.

Da, vorbesc cu tine, iubirea mea de azi. Ai aparut de nicaieri, te-am iubi de nicaieri si ai plecat. As fi vrut sa fii plecat fugind nebuneste in oricare alta directie dar nu ai facut-o. Eu sunt curva de om care se indragosteste de slabiciunile oricui ma lasa sa patrund altfel decat cu un penis erect. Sunt copilul care spera sa salveze omenirea de la nefericire cu fiecare femeie care pleaca zambind de la masa incarcata cu bere si vin de doi lei. Tu esti iubirea mea de azi dar azi e o zi mereu efemera.