Insemnari

Dansezi?

Filed under: Aberatii,Din viata — Gelu July 26, 2011 @ 20:41

Umbrela din stuf. Nisip. Copila sta asezata cu o bere langa ea. Copilul langa ea. Un pahar de votca cu suc de portocale. Un mic grup de pustani in jurul unui foc. Doua chitari si Nebun de Alb. Ea se ridica si ii intinde o mana:

– Hai sa dansam!
– Nu poti dansa pe Folk. Oricum nu aveam chef de dans. Hai sa stam pe nisip si sa ne bucuram de mare.

Domnisoara se aseaza cu 2 cm mai departe de el. Se uita la mare. Marea se uita la ea. El se uita la ea. Ea se uita la mare.

Ma ridic de langa stalpul meu si ma duc spre copila cu par roscat. Ii intind mana:

– Hai sa dansam!
– Nu poti dansa pe Folk. Oricum nu aveam chef de dans.

I-am zambit si am plecat. Ma uitam la mare. Marea se uita la ea. El se uita intrigat la mine intrigat. S-a ridicat si a plecat.

Stalpul de pe plaja. Nisip. Copila isi ridica berea si vine spre mine. Cutia ei langa cutia mea. Ea Stejar. Eu Timisoreana. Eu pe nisip. Ea langa mine.

– Si totusi, nu ai auzit de preludiu?

Jocul s-a schimbat

Filed under: Din viata,Personal — Gelu July 25, 2011 @ 20:51

Am avut optiunea sa ma indragostesc. Nu am facut-o. Regret. Am reusit in schimb sa fiu un nemernic. Sa insel asteptari. Sa amagesc si sa ma amagesc.

Jocul s-a schimbat. Recordul e acelasi. 5 minute atunci si tot 5 minute acum. Intr-o seara de iarna am reusit sa stau suparat pe tine 5 minute. Mai mult nu am rezistat fara sa iti zambesc. Am incercat sa fiu suparat mai mult pentru ca mi-ai sarutat mai intai nasul si apoi fruntea. Nu invers, cum ai facut-o de la inceputuri pana atunci. Te-am iertat inca din momentul in care m-am pierdut in ochii tai dar a trebuit sa-ti arat ca sunt barbat si am principii. Mai intai pe frunte si apoi pe nas. Asa cum faceam de la incepuri.

Jocul s-a schimbat. Recordul e acelasi. 5 minute atunci si tot 5 minute acum. In serile de vara rezist 5 minute fara sa am erectie. E un colt de strada pe Victoriei unde stau fetele la produs. Le platesc cele cateva milioane si mergem intr-o camera pe care o au inchiriata in apropiere. Le las sa se dezbrace in fata mea, sa ma mangaie, sa incerce sa-mi faca o felatie si rezist. Ma uit in gol la ele si ma simt batran, de-un miliard de ani mai batran decat mine. Nu vreau insa sa-mi depasesc recordul asa ca intr-un final imi zic ca ar trebui sa-mi arat ca sunt barbat asa ca le iau capul intre maini si le pun sa ma sarute mai intai pe nas si apoi pe frunte. Niciodata invers.

Jocul s-a schimbat. Lucrurile au ramas la fel. In diminetile acelea de toamna scoteam o foaie de hartie, luam un pix si iti scriam. Nu vroiam sa-ti spun nimic. Nu vroiam sa transmit nimic. Eu nu vroiam… nu stiam ce nu vrei tu. Nu ma interesa ce vrei tu. Iti scriam scrisori adresate mie.

Jocul s-a schimbat. Lucrurile au ramas la fel. In diminetile astea de primavara scoteam telefonul, cautam o domnita si ii trimiteam un SMS. Il aveam salvat ca si template. Nu schimbam decat numele. “Nice dancing with you ____. O bere diseara sau ramanem cu A-ul?”. Nu vroiam sa-mi raspunda. Nu-mi pasa daca imi raspunde. Nu ma interesa ce vroia ea. Nu ma interesa cine era ea. Tu doar iti schimbai numarul de telefon in fiecare dimineata si mie nu-mi pasa.

Explorator. Colonizator. Mistificator.

Filed under: Din viata,Personal — Gelu July 17, 2011 @ 20:42

Acum mii de ani te nasteai intr-un sat suprapopulat si trebuia sa pleci ca sa poti supravietui. Plecai in mijlocul salbaticiei sperand ca o sa ajungi sa-ti intemeiezi propriul sat. Nu vrei decat un loc care sa-ti ofere liniste, protectie, hrana si apa. Intr-ul final il gasesti.

Ai putea sa iti construiesti o baraca, sa stai cateva luni, sa convingi niste singuratici sa te insoteasca in noul sat, sa iti dezvolti productia de hrana, sa te simti in siguranta si sa pleci. Sa pleci pentru ca iti dai seama intre timp ca pentru tine conteaza mai mult drumul. Te face mai fericit sentimentul de incertitudine decat cel de certitudine. Te excita descoperirea mai mult decat stabilitatea. Iubesti noul mai mult decat siguranta. Stii ca o sa descoperi un nou loc cel putin la fel de bun. Il creezi si pleci. Din nou si din nou.

Ai putea de asemenea sa fii fericit cu tot ce iti ofera acel loc. Sa ti se para ca esti langa cel mai bun izvor de apa. Ca nu o sa gasesti nicaieri mai mult vanat. Ca pamantul din jurul tau e cel mai fertil. Poate ca iti dai seama ca productia de grau ar putea fi mai mare dar tie oricum nu iti trebuie prea mult asa ca nu ar avea sens sa cauti un loc mai bun. Din cand in cand vitele iti sunt atacate de lupi dar dai vina pe faptul ca gardul din jurul lor nu e destul de solid sau ca ar trebui sa respecti mai mult natura. Satul iti este inundat la fiecare cateva luni dar te multumesti cu bucuria pe care o ai cand apele se retrag. Intr-un final construiesti niste diguri, casele le faci pe pironi, ajungi chiar sa faci si un lac de acumulare pe cursul raului cu probleme. Ti-ai gasit locul si nu vrei sa renunti orice ar fi. E noua ta casa.

Exista insa unii, nu zic nume, persoane importante, care odata ce au ajuns sa fie fericiti intr-un loc pleaca. Si se duc. Doi kilometrii mai la stanga unde ajung sa se simta bine dar isi dau seama ca locul pe care l-au parasit producea mai multa carne si era si mai sigur. Incearca sa se intoarca. Pe la jumatatea drumului isi dau seama ca ar fi trist pentru ei sa se intoarca. Ca are principii. Un sat parasit e un sat parasit. Nu e in stare sa le dea foc la plecare dar ar trebui sa se comporte ca atare asa ca o ia intr-o noua directie. Gaseste un nou izvor si un nou sat apare. Oricat de multa mancare ar avea si cat de sigur s-ar simti oricum va ajunge sa se gandeasca la satele parasite. Orice ar alege va fi alegerea gresita.

Unii exploreaza. Unii colonizeaza. Altora le place pur si simplu sa fie nefericiti.

Sinucidere Asistata

Filed under: Din viata,Personal — Gelu July 8, 2011 @ 13:04

Eram intr-un supermarket de pe langa casa ei. Ne plimbam tinandu-ne fericiti de mana prin raionul de lactate. Ne oprim langa raftul de iaurturi si ii spun plin de blandete: “Ar trebui sa luam niste iaurt de la Napolact”. Mi-a zambit, m-a strans de mana si mi-a raspuns: “Am auzit ca Sana de la Dorna e mult mai buna si mai consistenta”. Am ramas bulversat. Cum a reusit sa se schimbe atat de mult? Cum am ajuns doi straini? Cu doua saptamani inainte imparteam un Mango si acum ea vrea Sana.

Nu am reusit decat sa rostesc un sec “Ok” inainte sa ma inchid in carapacea mea de rezerva. O tineam de mana in continuare in timp ce ea umplea cosul cu ulei, piept de pui, ardei, castraveti si ciocolata neagra.

Am platit si am iesit pe usa rotativa. As fi vrut sa o trag sa ne rotim in continuare spre ceva care sa nu reprezite intrarea noastra in Sfarsit. Nu am facut asta. Am mers acasa. Am pus Sana in frigider, am mers in dormitor si am inceput sa ne iubim mecanic. Sa ne dezbracam mecanic, sa ne atingem metalic, sa ne simtim straini.

Am asteptat doua zile sa-mi spuna ceva. Sa-mi spuna ca nu avem nevoie de iaurt atata timp cat amandoi imbratisati incapem intr-o cutie de pantofi. Ca Sana de la Dorna e de fapt dorinta ei ca noi sa trecem la un nou nivel de intimitate. Ca a inteles de unde venea nevoia mea de iaurt.

Nu mi-a spus nimic. Se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum nevoia mea de iaurt e cel mai natural lucru din lumea Noastra. Nu mai suportam pielea din jurul meu, din jurul nostru. A treia zi am plecat lasandu-i un biletel pe noptiera:

“A fost decizia ta. Tu ai decis ca fericirea noastra nu conteaza pentru tine. Eu nu pot trai intr-o lume in care lactatele sunt mai importante ca iubirea.”

Bucata de stanca

Filed under: Personal,Punctual — Gelu July 4, 2011 @ 01:10

Eram in Argentin cu o Azuga si o carte si dintr-o data am tresarit. Auzisem niste pasi. Era ca si cum as fi asteptat pe cineva. Ma uitam la tipa care se apropia si am realizat ca nu astept pe nimeni. Nu astept nimic.

Doar dupa 5 beri mai sunt in stare sa fac ceea ce faceam atat de bine acum ceva timp: sa inventez oameni. Sa iau o bucata neatinsa de lut si sa o modelez cat sa ma pot indragosti de ea. Sa ii ofer formele  pe care mi le imaginam ca ar trebui sa le aiba Ea pentru ca apoi sa exclam: "Am gasit-o!". Eram campion la asta. Am reusit sa scot atat de multe Afrodite din bucati necioplite de stanca.