Insemnari

De cateva ore stau singur pe malul unui canal din Birmingham si am citit zeci de posturi de pe blogul asta. Parca as fi citit blogul altcuiva. E ciudat sa nu te mai regasesti in propriile metafore si trairi. O sa-mi treaca cu siguranta cand ma reintorc la Argentin si Club A dar e ciudata senzatia de bine. Nu mi-o da locul asta, orasul, Anglia sau faptul ca sunt in Concediu. De asemenea mi-e foarte bine in Bucurestiul meu iubit. Aici insa e ceva “altfel”. Simt ca nu mai am nevoie de metafore sau aberatii suprarealiste. Am un zambet si imi ajunge.

Mai tineti minte cum era sa primiti o vata pe bat intr-o zi insorita in parc? Asa ma simt eu aici. Acum. E diferita de salamul pe care il mananc in fiecare dimineata in timp ce vorbesc despre dejunuri regale cu rata in sos de portocale si in plus stiu ca e prea dulce si e posibil sa fac diabet si oricum o sa ajung indata la batul de lemn. Cine stie cand va fi data viitoare cand cineva ma va scoate din nou in parc si va da 3 Lire pe 28 de grame de zahar arse intr-un ciaun?

E ciudat sa-ti fie bine. Te gandesti prea mult la ce era inainte. Timisoreana e o bere buna dar acum beau un Amstel. (chiar daca dau de 3 ori mai mult…)