Insemnari

Dispare placerea…

Filed under: Personal — Gelu April 22, 2011 @ 20:04

Eu am putine placeri in viata. Una dintre ele imi ofera din ce in ce mai putina satisfactie. Fetelor, ce s-a intamplat cu voi? E simplu: ii zambesti si spui “Mersi!”. Atat!

Incep sa fiu traumatizat. Doar doamenele de o anumita varsta imi mai ofera acel zambet pe care il caut de fiecare data cand ma las sa fiu vulnerabil in fata lor.

Fostele prietene reactioneaza ciudat de fiecare data, ca si cum as incerca sa sterg cu buretele despartirea. O iau ca un semn de slabiciune, ca le vreau din nou langa mine dar eu pur si simplu incerc sa mai traiesc pentru o clipa acele momente magice din relatia noastra.

Pe actualele prietene nu le prea inteleg. As fi crezut ca orice tipa isi doreste asta dar se pare ca le este atat de greu sa accepte ca unii tipi nu vor decat sa le vada zambind.

Cu doamnele si domnisoarele de la munca e relativ mai simplu. Ma saruta pe obraz dupa, imi multumesc si isi pastreaza zambetul pe obraz cateva secunde.

Cu necunoscutele nu stiu la ce sa ma astept. Cum poti sa spui: “Nu, mersi!”. Cum poti sa dai doar din cap?  De ce doar doamenele dupa o anumita varsta zambesc din tot sufletul si spun “Multumesc!”. Cu asta ma hranesc: cu zambetele voastre, doamnelor si domnisoarelor!

E simplu. Florile pe care imi place sa le dau necunoascutelor, iubitelor, colegelor sau fostelor iubite sunt date dintr-un sincer altruism. Ma hranesc cu zambetul lor. Cu sclipirea din ochi. Asa ca, doamnelor si domnisoarelor, atunci cand primiti flori de la un necunoscut, de la iubit sau fost iubit, coleg sau amant nu trebuie decat sa zambiti, sa va bucurati de gest, de florile de privara, de placerea lui de a le oferi. Nu va oferim flori pentru ca ne cerem iertare, pentru ca “asa se face”, pentru ca facem reclama la detergenti ci pur si simplu: iubim frumosul. Pe voi si pe ele. Unele langa celelalte.

Fantezie

Filed under: Din viata,Personal — Gelu April 19, 2011 @ 23:56

Stateam dezbracati si priveam tavanul ingalbenit de la fumul de tigara cand m-a intrebat: “Tu ce fantezii ai?”.

“Sexuale?”. Nu stiu de ce am mai intrebat tinand cont ca intrebarea a fost una cat se poate de previzibila tinand cont de stadiul pseudo relatiei noastre.

“Nu, despre fanteziile tale cu canguri!”. Da, oricat de putin ne stiam, tot stia de toti cangurii mei de la birou.

As fi putut sa-i dau un raspuns clasic. Ar fi trebuit sa ii spun ca tot timpul mi-am imaginat cum ar fi sa imi faca blowjob doua tipe in acelasi timp si sa sper ca intrebarea ei era motivata de dorinta de a ma ajuta sa le indeplinesc. Tinand cont ca are o sora as fi putut de asemenea sa-i recunosc rusinat ca tot timpul mi-am dorit sa fac sex cu o tipa in timp ce sora ei se uita si ma tine de mana. O partida in mijlocul Herstraului intr-o duminica insorita. O necunoscuta intr-un tren pustiu care strabate Moldova. Toate astea ar fi fost raspunsuri extrem de bune. Ne-am fi zambit, ne-am fi strans in brate si mi-ar fi sarutat lobul urechii in timp ce se gandea cum o sa ma faca  sa ma simt norocos ca am intalnit-o.

Si totusi, o fantezie nu ar trebui sa fie ceva ce s-a intamplat deja sau ceva ce ar fi relativ usor sa faci sa se indeplineasca, asa ca am continuat sa ma gandesc la raspuns in timp ce ei i se parea prea lung momentul de tacere.

Ar fi trebuit sa redau ceva din repertoriul de fantezii universale: un autobuz plin de fotomodele suedeze; tipa de la 6; o asiatica, o negresa, o hispanica si o rusoaica in acelasi timp; o secretara in taior; o tipa cu experienta unei doamne de 40 de ani dar corpul unei pustoaice de liceu; Pamela Anderson; o adolescenta dupa ce o salvez din mainile unor gorile ucrainiene… Toate astea sunt putin probabil sa se indeplineasca dar daca fac autostopul intre Stockholm si Uppsala sau daca beau prea multa bere in San Francisco sau daca… s-ar putea indeplini. Sanse mici dar oricum mai mari ca 0.

Fanteziile trebuie sa fie de domeniul fantasticul. Ceva ce nu se poate intampla nici macar in unul din universurile paralele. Intr-un final i-am raspuns:

“Stii care e cea mai mare fantezie a mea? Sa stau intins pe spate, ea sa fie deasupra si eu sa nu gandesc. Atat. Sa nu ma gandesc la nimic, sa fiu fericit in timp ce ma bucur de ea.”

Mi-a spus ca intelege desi i se vedea in privire ca s-ar fi asteptat sa-i spun ca as vrea o orgie cu trei moldovence.

12.1.13.21.12.20.9.1.14.9

Filed under: Guest Post — Gelu April 18, 2011 @ 16:32

Nici nu mai stiu cine esti. Daca mi-ar vorbi cineva despre tine nu cred ca as indrazni sa spun ca te cunosc.

As zambi. Eu te stiu cum nimeni nu ar putea sa imi povesteasca.
 


Numere pare nu au fost niciodata importante pentru mine, imi discreditam pana si propria aniversare. Si totusi, de doi ani asta s-a schimbat. Sunt intamplari pe care te bucuri ca le-ai trait, ca ai fost in locul si la momentul potrivit.


 
Mai departe de idealizarea ta, cred ca m-am indragostit de imaginea ta despre mine. Felul in care ma pictai in mii de culori pe care eu nici macar nu puteam sa le deosebesc intre ele.
 


Mai mult decat in orice zi, AZI esti fascinant.


La multi ani!

Danseaza cu mine

Filed under: Guest Post — Gelu April 17, 2011 @ 04:16

Am mai primit un mic “text” pe mail. Enjoy. (daca doriti sa apareti si voi aici stiti adresa de mail)

Dansul in 2 e ca sexul in picioare. Simt toata fierbinteala, toata nerabdarea, il simt cum ma provoaca sa-l urmez, sa-l descopar. Si il urmez, ametesc, sangele imi frige urechile, dar nu ma abandonez, nu uit de mine. Nu inca. E ca un ritual stravechi de imperechere. Sunt pasi care trebuie urmati. El ma invita, eu accept. El ezita, eu il provoc.

Poate sa inceapa la fel de violent-atatator ca atunci cand ma impinge in perete si o data taiata rasuflarea, nu ma mai lasa sa o regasesc. Nu stiu ce urmeaza. Nu stie cum vreau sa fiu atinsa, nu imi anticipeaza dorintele. Le creeaza. E inaintea gandurilor mele cu o secunda. Si dupa ce simt ca nu mai am control, se opreste si se uita in ochii mei. Ii place sa vada vidul din ei. Imi revin apoi, si incerc sa-l musc, sa-l lovesc, sa-i sterg expresia sigura de pe fata. Sa il surprind, sa preiau
controlul. Nici nu ma lasa sa ridic mana. Si incepe iar.

Vad asta in timp ce ma invarteste pe sub mana. Toate miscarile imi spun cum ma vrea. Unde. Cat de tare. Dorinta din ochii lui ma ameteste. Ma impinge departe, si in ultimul moment ma prinde de mana, si ma aduce mai aproape ca niciodata. Respiratia lui ma arde pe gat. As da orice pentru o inghititura de apa. E in spatele meu acum, si uit de setea cealalta. Am abandonat orice incercare de a lega vreun gand concret. Doar flash-uri. Mana lui puternica. Parul ud. Culoarea hainei. Dorinta din ochi. Cruciulita de la gat. Incerc sa ma revolt, sa fac o miscare contrara, sa rup nebunia, dar are priza mainii prea puternica. Nu am scapare.

Sau… stiu ca vine. In cada deja ii simt buzele pe gat si ma infior. Stau acolo pana se raceste apa, pentru ca stiu ca am timp. Stiu precis cand vine, stiu ca o sa sune politicos la usa desi iam zis ca o las deschisa. Mai am doua ore, si nu ma grabesc, pentru ca asteptatul pe canapea nu e stilul meu. Ies in sfarsit din baie si ma privesc goala in oglinda. Expectativa e la fel de incitanta ca un preludiu. Ma parfumez si pasesc peste prosop cu miscari studiate, ca pe o scena, si imbrac rochia. Scot paharalele din vitrina si imi ling buzele pentru ca stiu cum le va da la o parte ca sa ma intinda pe masa. Timpul abia se misca, dar aud intr-un final soneria. Deschid usa cu aceleasi gesturi de actrita, si el ma saruta pe obraz. Ma urmeaza in sufragerie, si imi cuprinde umerii in timp ce torn vinul. Pe masa nu e nimic altceva, pentru ca stiu. Mai intai sex, apoi cina.

Incet, ma apropie de el. Ii simt atingerea pe spate, mana ii coboara lent, pana intalneste materialul rochiei. Imi sopteste ceva la ureche, dar nu ma intereseaza decat respiratia lui. Apoi se uita in ochii mei in timp ce ma roteste. Dansul e perfect, rafinat si senzual. Ca o tachinare. Ceasul ii luceste in timp ce ma lasa incet pe spate. Am timp sa-mi imaginez fiecare scena din ce va fi. Il vad ca zambeste. Stie exact ce gandesc.

Muzica se termina, si plecam sa terminam ce am inceput.

Her Story… His Story…

Filed under: Aberatii,Din viata,Guest Post — Gelu April 14, 2011 @ 20:18

E interesant cum cele mai amoroase şi mai intense întâlniri se întâmplă mai ales seara. Citeam un articol recent cum că la femei nivelul de hormoni secretaţi este mai mare după-amiaza şi seara, spre deosebire de bărbaţi, care sunt mai activi dimineaţa. Şi chiar se aplică la mine. Dimineaţa sunt plină de energie şi am chef de activităţi de exterior, dar total asexuale. Pe când mai târziu, spre seară, simt cum îmi creşte nivelul de nevoie sexuală. Nu mi-am explicat niciodată de ce îmi plac „date”-urile după ora 19.00, dar acum ştiu.

La fel cum ştiu şi că noaptea îmi vin idei de „activităţi” în pat. Una din fanteziile mele e cu legatul la ochi (da, poate că e un pic banal, dar pe mine chiar mă fascinează. Nu se compară cu „lasă că stingem lumina şi închizi tu ochii, iar eu voi avea încredere că nu-i deschizi”). Mi se pare incitant ca partenerul să mă ia prin surprindere cu câte un sărut pe gât, cu câte o mână alunecată pe corp, cu o răsuflare şoptită în ureche. Să simt dintr-odată cum se preling încet câţiva stropi de miere, de la umeri, apoi spre sâni, până pe abdomen şi sa-mi dea fiori. Limba şi buzele lui să urmărească încet „Drumul Mierii”, lăsând în urmă gemetele mele…

Aseară mi s-a îndeplinit o fantezie la care visam demult. Eram amândoi în aceeaşi cameră şi ne doream acelaşi lucru. Ştia ce vroiam şi nu m-a surprins când mi-a arătat eşarfa neagră de caşmir pe care o puartam la gât. M-a legat la ochi, a pus un jazz pe fundal şi am început să dansăm. Mă înfiorau sărutările lui pe gât, cuvintele de dragoste şoptite în ureche şi mâinile care îi alunecau pe corpul meu…A început să mă dezbrace, acoperindu-mi fiecare loc ce devenea gol cu buzele lui calde până ce am ajuns complet încălzită. Ca şi cum mi-ar fi citit gândurile, am simţit deodată picături calde de miere ce se prelingeau încet dinspre gât până spre sâni şi abdomen, urmate îndeaproape de limba lui jucăuşă. Mâinile lui deja se împleteau cu sfârcurile mele. Eram topită. Dar asta nu era tot, amândoi vroiam mai mult. M-a aşezat pe pat şi a adus căpşunile, reci ca gheaţa, care au luat contact cu mine şi m-au făcut conştientă de tot corpul. Fructele mă răcoreau, el mă încălzea. Era peste tot pe lângă mine. Nici nu se putea ceva mai excitant! Dar nu era de ajuns… m-a legat la mâini şi a început să mă mângâie cu o pană până ce nu am mai rezistat şi…

 

 

Mi-a dat linkul spre un articol pe care il citise recent. Da, si eu ca si majoritatea barbatilor, sunt mai activ dimineata. Nu doar sexual. De obicei sunt mai atent cu ea, ma gandesc si la altceva decat la mine, simt ca acea dimineata e prima dimineata dintr-o alta poveste. O poveste in care lumea nu ma vede ca un tip dependent de sex cu o noua pustoaica/femeie/corporatista, in care eu nu ma vad ca un om care se hraneste cu cate un strop de romantism cules din zeci de tipe agatate in cluburi, metrou sau la birou. Dimineata stiu ca ma voi lasa de fumat, ca voi renunta la farama de orgoliu ramas, ca voi lasa in urma complexele de adolescent ignorat de iubirile lui platonice. Undeva printre tigarile fumate la interval de o ora, aluziile sexuale de la birou si convingerea ca sunt Special vine seara si simt nevoia sa dovedesc ceva, sa transform orice atingere si orice sarut intr-o metafora care ma are pe mine in centru.

Am ajuns la mine si mi-a povestit de fanteziile ei nocturne. I-am zambit si mi-am zis ca citeste prea multe reviste glossy, ca ar trebui sa o aduc, cel putin in ochii mei, inapoi cu picioarele pe pamant. Am privit-o in ochi, i-am aratat esarfa din matase pe care o poarta mereu si am rugat-o sa inchida ochii. Am aruncat esarfa, am luat prosopul patat de ulei cu care sterg masa din bucutarie si am legat-o la ochi. A inceput sa tremure in timp ce dansam. Cu o mana o mangaiam pe spate si cu cealalta rascoleam frigiderul. Am dezbracat-o mecanic si am azvarlit-o pe pat. Am desfacut borcanul de mustar frantuzesc si l-am lasat sa se prelinga pe sani. Am luat o bucata de muschi afumat si am inceput sa o mangai cu ea pe corpul acoperit. Cea mai apetisanta masa dupa mult timp. Dupa ce am terminat bucatile de porc am luat niste cuburi de pui inghetat si m-am plimbat cu ele pe tot corpul ei. O sarutam pe gat in timp ce aruncam bucatile de carne intr-o farfurie ca sa le gatesc a doua zi.  Cand am simtit ca a ajuns la apogeu i-am legat mainile si am inceput sa o mangai cu un hamster impaiat cumparat cu doua zile inainte…

Episodul 1. Ploaia

Filed under: Guest Post — Gelu @ 15:35


Mi se par amuzanţi oamenii cu umbrele. Poziţia pe care o au când merg cu ele, aşa ţanţoşi, cu mâna uşor ridicată, e foarte comică. La fel şi faptul că unii se ascund sub ea cu totul. Nu li se mai vede nici măcar bărbia şi au o scuză pentru a nu observa nimic, pentru a fi indiferenţi. Când eram mică, îmi plăcea să-mi pun umbrela direct pe cap să se sprijine de el şi mă prefăceam că sunt pe o sfoară şi că trebuie să-mi ţin echilibrul. Încercam să merg aşa până când oboseam sau mă plictiseam sau până când mi se prindea părul în spiţe şi eram nevoită să renunţ.

Îmi place când plouă şi sunt lângă un geam, undeva înăuntru. Se aud picăturile cum se lovesc de fereastră, de pervaz, de burlane, de acoperişul de tablă al clădirii cu un ritm cadenţat. Şi asta îmi dă un sentiment de căldură, de bine, de uscat şi comod tocmai pentru că ştiu că sunt la adăpost de tot ceea ce mi-ar strica confortul. Şi mă simt protejată şi încep să iubesc casa în care stau pentru că îmi asigură o stare de bine. Şi uite aşa mă ataşez…după prima ploaie.

Într-un timp, ploaia îmi aducea aminte de tine. Nu ştiu de ce, poate pentru că am petrecut apogeul relaţiei noastre când afară ploua. Eram sub acelaşi acoperiş, în aceeaşi cameră, cu minţile şi mâinile împleticindu-se unele de altele. Te auzeam zicându-mi că mă vezi ca pe mama copiilor tăi, că îţi plac pielea şi buzele mele, că îţi place să mă strângi în braţe. Refuzam să te cred pe moment, pentru ca atunci când dormeai lângă mine, să rememorez totul, să te sărut pe spate şi să fiu incredibil de fericită. Şi n-ai ştiut niciodată asta pentru că a venit soarele arzând şi ne-a luat prin surprindere. Şi tu ai dispărut în Marea Libertăţii. Şi eu nu ştiu să înot, ci doar să sar în cap.

Partea bună e că mi-am învăţat lecţia şi mi-am luat vestă de salvare, partea proastă e că nu m-am dezvăţat să sar în cap.

Zambet batran

Filed under: The picture of the day — Gelu April 10, 2011 @ 23:19

IMG_7742