Intr-a 11-a am ajuns din greseala la olimpiada nationala de fizica. La judeteana a fost o problema interesanta: caloriferul a creascut temparatura dintr-o camera de apartament de la 10 grade la 23 de grade. Se cerea diferenta de presiune. Calcul relativ simplu. Doar ca… fiind camera de aparatament nu era etansa asa ca toate erau constante in interiorul camerei, mai putin temperatura… La nationala o problema relativ simpla: un cilindru cu un obiect punctiform de masa m pe axa de rotatie. Cilindrul incepe sa se roteasca cu o anumita viteza ungulara. Se cerea sa se calculeze unghiul de deviatie al pendulului. Problema de clasa a 7-a. Dupa 2 ore am scris ca tinand cont ca punctul material nu are diametru, R=0, nu se supune legi centrifuge asa ca unghiul de deviatie este 0. Mi-a fost rusine sa fac constestatie.
Ce vreau sa spun? Uneori unele ecuatii le complici tu prea mult… uneori le simplifici prea mult… La un moment dat calculasem care este probabilitatea sa intalnesti pe cineva cu care sa te potrivesti… era ceva de genul (100 x 23 x 13 x 45)/((6.100.000.000/(1.95 x 178 x 30))). Mi-am dat seama insa zilele astea ca se complica putin lucrurile… pana acum eram convins ca ar fi deajuns sa o intalnesti. Dar… o intalnesti in club. Tu ai chef de o aventura de-o noapte. E magic dar… de dimineata e prea ciudat ca sa exista vreo sansa sa conteze ca “she’s the one”. O intalnesti intr-un parc. Pe o banca. Ii aduci prea multa ciocolata a doua zi si… a treia zi deja e prea tarziu. Ai speriat-o deja… Te intalnesti cu ea in club. Iti zambeste. Ii zambesti. Tu esti cu prietena. Ea cu prietenul…
Orice ai face… Gelu e pe contrasens.
Si pe deasupra si bolnav si batran … :-))
Nu stiu cum reusesti sa le zici, dar le zici…de fiecare data..
cam da…
poti sa overthink si daca nu cauti? =)
… pe principiul> ce “e sa fie” vine pe ne-simtite