Insemnari

Cine sunt eu sa spun Nu Universului? Nu ma atragi pentru ca ai fi incredibil de frumoasa. Pur si simplu Universul te-a pus pe linia dreapta dintre mine si viitor. Nu ma atragi pentru ca zambetul tau m-a convins de ceva. Pur si simplu ai fost in locul potrivit, la momentul potrivit. Nu te vreau pentru ca m-am saturat sa fac laba. Pur si simplu e posibil ca tu sa nu faci parte din categoria la care se referea Filip cand spunea ca “Decat o pizda proasta mai degraba o laba buna”.

Din fericire la 20 de ani am incetat sa fut idei asa ca poti sa stai linistita. Nu iti admir zilnic suvitele din motive platonice. Nu-mi pasa cat citesti si nici macar cate beri bei in fiecare zi. Nu ma intereseaza daca ai solduri de mama ca oricum traim in secolul cezarienelor. Tot pe la 20 am renuntat la principiile mele de fata mare. Nu conteaza ca esti minora. Nu conteaza ca esti vrigina. Dau o ciocolata pe un sarut. Dau un tort diplomat pentru o felatie.

Pot sa renunt aproape la orice. Pot renunta la orice. Mai putin la obsesii. Sunt obsedat de mirosul dintre coapse. Sunt obsedat de cunoastere. Sunt obsedat de forme.

E posibil sa nu intelegi metaforele de mai sus asa ca o sa-ti vorbesc fara perdea: in fiecare zi incarc o poza de-a ta gasita pe o pagina obscura. Zambetul tau pare atat de inocent. Inocenta de care mi-e atat de dor. Privirea ta trece prin monitor, prin mine… Acum te uiti la mine, imi deranjezi fiecare molecula, ma rearanjez in jurul punctului de echilibru (gasit la 15 ani sub Umbreluta) sperand ca astfel ajung la o forma care te convinga ca sunt mai mult decat un porc pervers care cauta sex.