Ce copil eram…

Nu stiu de ce dar am inceput sa-mi citesc mailurile trimise prin 2001.. mai jos un mail trimis unei tipe cu care am corespondat (“a se citi” scrisori “analogice” timp de ceva ani… ne scriam o scrisoare pe saptamana de cateva pagini… ce as vrea sa le recitesc acum….). Eram mic si prostut, stiu, dar…

Acum sunt si eu fericit deoarece esti tu fericita,
esti fericita si de aceea sunt si eu in al 9-lea
cer…. iti multumesc. As dori sa te cunosc, sa te
cunosc mai bine pt ca cred ca te cunosc putin desi nu
am avut norocul de a te vedea, dar randurile tale imi
sunt deajuns pt a-mi da seama ca sunt norocos, norocos
ca in cele din urma am gasit pe cineva care este Om ,
un om nu doar cu minciuna…. sper ca nu ma insel,
sper….. sper ca voi avea norocul acesta in
continuare… sper, sper ca voi putea sa fiu si eu
acel ,,EL” pt cineva, pt tine, pt ca cred ca tu ai
devenit ,,EA”, mi-ai devenit ea…. sper ca nu suna
prea ciudat, dar dragostea virtuala m-a transformat
intr-un om mai bun, mai ciudat din fericire……
Sunt fericit , mai fericit ca viata, dar trebuie sa-mi
iau ramas bun……

Te sarut dulce de tot,

Gelu

6 thoughts on “Ce copil eram…

  1. Simona

    Mai o sa ajung acasa in week-end si am sa caut scrisorile pentru ca le mai am..sa vad daca chiar asa suna:D…
    Bine te-am regasit…:)

Leave a Reply to theheartcollector Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *