Insemnari

Mi-e greu…

Filed under: Din viata,Personal — Gelu May 26, 2010 @ 09:13

În mod normal e mult mai simplu de atât. De obicei diferenţa dintre prima bere şi primul sărut e de două Timişoreana. Cu tine se pare că îmi este mult mai greu. Poate pentru că nu m-am gândit niciodată mai departe de primul “Salut, eu sunt Gelu!”. Visam la un moment dat la o plimbare prin parc dar… nu îndrăzneam niciodată să visez mai departe.

Ceva îmi spune că sărutul asta poate fi mai important decât primul sărut din viaţă. M-am dezis total de el. L-am vândut primei tipe care mi-a oferit puţină încredere în sine. M-am hrănit cu ea câteva zile dar s-a terminat. A trebuit să obţin altă doză, şi altă doză… După ce cunoşteam o nouă tipă aşteptam primul sărut ca un drogat care coboară în Ferentari şi se îndreaptă spre casă plină de praf. Eu nu ofeream bani, ajunsesem să ofer câte o bucată din ce în ce mai mare din tot romantismul care s-a depus în perioada în care eram doar un adolescent frustrat. După ceva timp am trecut la un drog mult mai puternic dar… asta e altă poveste.

Mi se mai întâmplă însă uneori să-mi fie aproape imposibil să fac ultimul pas. Să închid ochii şi să-mi apropii buzele de ale ei. De obicei mi se întâmplă asta atunci când mi-e frică ca o simplă atingere carnală să însemne începutul sfârşitului. Prefer un bibelou într-o vitrină pe care-l pot iubi platonic decât un nume trecut cu pixul pe o listă care nu mai înseamnă nimic. Cred că asta se întâmplă şi in cazul tău. Deja am făcut prea mult: te-am dat jos de pe raftul de sus şi nu e nevoie decât de un moment de neatenţie ca să te spargi. Sărutul pe care mi-l doresc cel mai probabil mă va face să-mi dau seama că nu ai nici pe departe marginile atat de şlefuite cum pare de la o masă distanţă.

Şi totuşi? Dacă eşti cumva mai mult decât o păpuşă de consumat obsesii platonice?

3 Comments »

  1. offf, de cate ori nu te-ai intrebat asta? poate ar trebui sa dai o sansa si unei papusi de consumat obsesii platonice :) ca prea te obsedeaza

    Comment by alex — May 26, 2010 @ 10:07

  2. Gelutzule, stai calm, nimeni nu e perfect si de ce ti-e frica tot nu scapi! :P

    dar cine stie… poate marginile neslefuite ale “bibeloului” se potrivesc perfect (sau aproape, cu un epsilon de inginer acolo) cu marginile tale, zdrentzuite de ale tineretzii cautari… :)

    Comment by castoritza — May 26, 2010 @ 18:30

  3. Nu risti, nu castigi :P
    Iar k daca risti, castigul poate fi maxim, iar pierderea este sigur limitata la “o papusa de consumat obsesii platonice” … deci, nu prea ai ce pierde :P

    Comment by miha — May 27, 2010 @ 16:23

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment