Insemnari

Mi-e greu…

Filed under: Din viata,Personal — Gelu May 26, 2010 @ 09:13

În mod normal e mult mai simplu de atât. De obicei diferenţa dintre prima bere şi primul sărut e de două Timişoreana. Cu tine se pare că îmi este mult mai greu. Poate pentru că nu m-am gândit niciodată mai departe de primul “Salut, eu sunt Gelu!”. Visam la un moment dat la o plimbare prin parc dar… nu îndrăzneam niciodată să visez mai departe.

Ceva îmi spune că sărutul asta poate fi mai important decât primul sărut din viaţă. M-am dezis total de el. L-am vândut primei tipe care mi-a oferit puţină încredere în sine. M-am hrănit cu ea câteva zile dar s-a terminat. A trebuit să obţin altă doză, şi altă doză… După ce cunoşteam o nouă tipă aşteptam primul sărut ca un drogat care coboară în Ferentari şi se îndreaptă spre casă plină de praf. Eu nu ofeream bani, ajunsesem să ofer câte o bucată din ce în ce mai mare din tot romantismul care s-a depus în perioada în care eram doar un adolescent frustrat. După ceva timp am trecut la un drog mult mai puternic dar… asta e altă poveste.

Mi se mai întâmplă însă uneori să-mi fie aproape imposibil să fac ultimul pas. Să închid ochii şi să-mi apropii buzele de ale ei. De obicei mi se întâmplă asta atunci când mi-e frică ca o simplă atingere carnală să însemne începutul sfârşitului. Prefer un bibelou într-o vitrină pe care-l pot iubi platonic decât un nume trecut cu pixul pe o listă care nu mai înseamnă nimic. Cred că asta se întâmplă şi in cazul tău. Deja am făcut prea mult: te-am dat jos de pe raftul de sus şi nu e nevoie decât de un moment de neatenţie ca să te spargi. Sărutul pe care mi-l doresc cel mai probabil mă va face să-mi dau seama că nu ai nici pe departe marginile atat de şlefuite cum pare de la o masă distanţă.

Şi totuşi? Dacă eşti cumva mai mult decât o păpuşă de consumat obsesii platonice?

Merit o sansa

Filed under: Aberatii,Din viata,Personal — Gelu May 23, 2010 @ 19:25

Nu te cunosc. Nu mă cunoşti. Merit o şansă.

Te văd aproape în fiecare dimineaţă în 41. Tu cobori la Cora. Eu mai merg o staţie. La un moment dat am coborât şi eu cu tine. Vroiam să văd unde mergi. Ai intrat la metrou. Eu am mers la birou. Asta fac oamenii mari: dimineaţă merg să muncească, nu au timp să urmărească umbre prin Bucureşti. Probabil că şi tu eşti om mare. Pari mai mare ca mine. Sau cel puţin pari mai Om. Nu te interesează nimic din jurul tau. Nu te uiţi la vânzătorii de brichete uriaşe. Nu te uiţi nici la mine cum mă uit. Te ai pe tine. Şi eu aş face la fel dacă te-aş avea pe tine. Şi totuşi pari singură… sigur nu ai nevoie de cineva?

În nici una dintre dimineţile în care stăteam lângă scaunul tău nu am avut curajul sau inspiraţia să-ţi spun ceva. Ce aş fi putut să-ti spun? Vezi că e destul de aglomerat tramvai azi şi ar trebui să te îndrepţi spre uşă că se apropie staţia ta? Ar fi fost ciudat. Aş vrea ca uneori legile de atracţie universală sa fie altele. Să am o scuză să vin lângă tine, să te ating. Să fie vorba de fizică. Dorinţa nu e fizică. Nu ţine nici măcar de pornirile animalice care îi fac pe unii să exclame: “Eşti bună rau!”. Recunosc, “eşti bună rău”, dar ochii tăi ascund mângâieri pe care aş vrea să le simt în Praga, în spatele privirii tale în gol stau cu siguranţă gânduri despre răsărituri în Vamă…

Şi totuţi pari singură. Şi camera mea întunecată e singură. Nu îi sunt suficient. Merită o şansă. Are nevoie de lumină şi atunci când jaluzelele sunt trase. Se simte inutilă, fară un scop. Nu cred că tu te simţi la fel. Până şi tu meriţi o şansă. Şansă pentru ce? Eu pentru ce? Ea pentru ce? 

Mâinile tale au nevoie de un punct de sprijin. Mâinile mele au nevoie să comunice. Ele simt nevoia să spună ceva. Ce? Ar trebui ca mâinile tale să le intrebe.

Merităm o şansă. Da, cu tine vorbesc, tu cea din 41 care mă faci să mă trezesc la 8:20 ca să iau tramvaiul de 9:11 spre muncă. Da, tu din cauza căreia intarzii 33 de minute în fiecare dimineaţă, tu care cobori la 9:23 la Cora ca să te duci la metrou.

Indragostitul, Indragostitul…

Filed under: Bucuresti,Din viata,Overheard — Gelu May 19, 2010 @ 09:15

Incepe sa-mi placa noul cartier mai ales din prisma faptului ca mi s-au diversificat vecinii.

Aseara cand veneam de la munca pe langa batranul liber m-am intalnit si cu doi pustani de 7/8 ani. Unul dintre ei, cel mai mic, se dadea cu trotineta in timp ce copilul de 8 ani  striga cat putea el de tare in spatele lui: “Indragostitul! Indragostitul! Esti indragostit!” si radea isteric. A oprit apoi un batranel si i-a spus ca prietenul lui e indragostit continuand sa rada.

“Indragostitul” s-a intors apoi inspre el:

– Nu te spun!
– Daca spui, spun si eu ca esti indragostit!
– Nu spun nimic!

O sa creasca ei mari si o sa vrea sa poata sa strige in gura mare: “Sunt indragostit!” dar ceva il va opri. Se va intreba de ce desi e fericit langa ea uneori adoarme cu gandul la altcineva, de ce zambetul care ii aparea pe fata la prima bere bauta impreuna evita sa mai apare sau de ce… Va pune toate astea pe faptul ca nu o iubeste. Va mai creste putin si isi va da seama, probabil prea tarziu, ca “indragosteala” nu e decat un “cuvant”, o idee, tine doar de noi cum o “implementam”. Atat de multi oameni, atat de multe varste, atat de multe iubiri.

Eu te iubesc mai mult din bratele alteia decat poate oricine altcineva sa te iubeasca din bratele tale.

Liber!!!

Filed under: Bucuresti,Din viata,Overheard — Gelu May 18, 2010 @ 22:51

In drum spre casa un barbat de 60 de ani a iesit val vartej dintr-o bodega de cartier si a inceput sa tipe : “Liber… Eu sunt LIBER!!! Liber iti zic!” A sarit apoi in fata unui SUV si a inceput sa-i strige soferului: “Baga-ti bine asta in cap: Eu sunt Liber! Liber! Ca pasarea cerului! Pot sa fac ce vreau. Ce vreau!

Am trecut mai departe in timp ce domnul carunt cu medalii in piept striga in continuare: “LIBER!! Liber ba…

E liber. E liber sa stea pana la 6 dimineata in bodega cu saniuta in fata; e liber sa mearga la pescuit; nu se gandeste niciodata daca i-au mai ramas bani din pensie sau nu; e liber sa sara pe strada in miezul noptii si sa strige ca e fericit; e liber sa mearga cu nasul pana in mangalia; e liber…  e liber sa faca toate astea si le face. Se bucura de fiecare leu din pensie si nu regreta nimic, nici macar cand se trezeste si nevasta il bate la cap pentru ca stie ca a facut ce si-a dorit. Poate ca libertatea lui e ingradita de suma pe care o primeste in fiecare luna dar sunt convins ca luna viitoare nu o sa fie cu 15% mai putin fericit.

Si noi suntem liberi. Suntem liberi sa facem tot ce visam. Si totusi? De ce e nevoie sa fii beat sau nebun ca sa poti sa-ti dai frau “libertatii”? Ce ne opreste sa ne vindem proprietatile, sa ne lichidam depozitele, sa ne scoatem toti banii din banca si sa plecam in Australia sau pur si simplu sa ne luam un motor?

Suntem la fel de liberi ca si el!

Ce copil eram…

Filed under: Din viata — Gelu @ 00:54

Nu stiu de ce dar am inceput sa-mi citesc mailurile trimise prin 2001.. mai jos un mail trimis unei tipe cu care am corespondat (“a se citi” scrisori “analogice” timp de ceva ani… ne scriam o scrisoare pe saptamana de cateva pagini… ce as vrea sa le recitesc acum….). Eram mic si prostut, stiu, dar…

Acum sunt si eu fericit deoarece esti tu fericita,
esti fericita si de aceea sunt si eu in al 9-lea
cer…. iti multumesc. As dori sa te cunosc, sa te
cunosc mai bine pt ca cred ca te cunosc putin desi nu
am avut norocul de a te vedea, dar randurile tale imi
sunt deajuns pt a-mi da seama ca sunt norocos, norocos
ca in cele din urma am gasit pe cineva care este Om ,
un om nu doar cu minciuna…. sper ca nu ma insel,
sper….. sper ca voi avea norocul acesta in
continuare… sper, sper ca voi putea sa fiu si eu
acel ,,EL” pt cineva, pt tine, pt ca cred ca tu ai
devenit ,,EA”, mi-ai devenit ea…. sper ca nu suna
prea ciudat, dar dragostea virtuala m-a transformat
intr-un om mai bun, mai ciudat din fericire……
Sunt fericit , mai fericit ca viata, dar trebuie sa-mi
iau ramas bun……

Te sarut dulce de tot,

Gelu

Trebuie….

Filed under: Din viata,Punctual — Gelu May 17, 2010 @ 00:42

Trebuie sa te fut. Nu vreau sa o fac dar se pare ca nu am nici o alta alternativa. Chiar vreau sa ma tii minte si peste 3 luni, 3 ani… E posibil ca totusi sa ma uiti dar asa am cele mai multe sanse sa nu o faci… O sa uiti peste doua saptamani de tipul cu freza dubioasa care ti-a spus cat de mult ii place sa-l citeasca pe Alain de Botton sau Martin Page. O sa uiti de Argentin sau de Pirhania. O sa uiti…

Nu vreau neaparat sa-ti simt sanii intre maini dar din pacate mi-e imposibil sa nu fac asta. Nu vreau sa fiu un alt tip care iti spune de visurile lui si de care uiti a doua zi. Vreau sa fiu macar tipul de care o sa-ti aduci aminte ca cel care te-a penetrat pentru a cincea oara. Stiu ca doar de oamenii care au fost in tine o sa-ti aduci aminte.

Imprimanta stricata

Filed under: Aberatii,Din viata — Gelu May 14, 2010 @ 02:40

Se pare ca mi s-a golit cartusul de la imprimanta. Orice i-as da sa printeze nu reuseste decat sa murdareasca foile cu tus.

Cica e greu sa gasesti tus pentru modelul asta. Am tot cautat. Si prin Lipscani, si pe la Unirii, si prin Regie. Umblu cu cartusul gol dupa mine pentru ca poate, poate… E una dintre imprimantele care au supravietuit Cernobalului, iar cartuse nu se mai fac. Singura mea sansa se pare ca e sa o incarc ca de aruncat nu pot. As putea sa fac orice, dar numai sa-mi cumpar alta imprimanta nu.

Cand am gasit-o intr-un pod prafuit, cineva mi-a spus ca tusul tine o vesnicie. Important e ca, intr-un final, sa gasesti foile potrivite. Am folosit acelasi tip de coala pentru o lunga perioada. Cand a inceput sa nu mai printeze cum trebuie am crezut ca e de la faptul ca foile erau prea subtiri. Am folosit apoi unele cu o densitate mai mare, unele cu o densitate mai mica… tot nu se pastreaza culoarea. Cel mult cateva minute.

Mi s-a mototolit o foaie in imprimanta. Revin imediat. 

Before and After

Filed under: Work related — Gelu May 10, 2010 @ 15:02

Before…

India (7 of 128)

After 2 minutes in Photoshop CS5

India (7 of 128) - after

Oameni din Vama

Filed under: The picture of the day — Gelu May 5, 2010 @ 13:00

Do you see me?

Chitara

Sun

Vama

Flower

Sarut

Red

Sef Statie

Playing

More…

Ramas in urma

Filed under: The picture of the day — Gelu May 4, 2010 @ 00:42

Ramas in urma