Insemnari

Fuga

Filed under: Din viata — Gelu April 18, 2010 @ 23:53

O sa gasesc linistea pe care o caut. O sa ajung dimineata acasa si o sa fiu singur. Macar 3 zile. Incep de acum. Din fericire nu are ce sa se intample. Nu o sa sun pe nimeni, nu o sa ies din casa decat sa-l vad pe ala micu. Dar hai ca plecam odata din orasul asta care nu ma lasa sa fiu singur si ma impinge spre Singuratate. Sigur sunt de vina sutele de mii de tentatii din jur. Acasa nu sunt decat 3-4. In tren cu siguranta nici una. Nu ies de aici. Suntem 7 in compartiment. Tipa de langa mine arata decent dar din fericire nu suntem in club. E un accelerat nenorocit. Vrea si ea sa ajunga linistita acasa. Asta vreau si eu.

Ploiesti. Prima statie. Hai ca se poate mai repede. Nu mai suport discutiile despre pescuitul in Marea Nordului. Ce mi-e sa culegi capsuni in Spania sau sa pescuiesti in Norvegia? Hm… de ce mi-a zambit? Sa stea linistita cu zambetul ei. Ce bine ca am cutia de Timisoreana cu mine. Si uite cum se intoarce… Nu te opri, nu te opri, nu te opri… Si uite cum sta ea langa mine.Gelu, tu fugi de tentatii…

Si totusi nu pot sa fug mereu. Nu strica daca o salut. Totusi… daca intelege altceva? Eu chiar nu vreau nimic de la ea. Ok, recunosc arata decent si are niste sani cel putin interesanti. Buzele ar fi numai bune pentru… Gelu, revino-ti!! Totusi, e lung drumul spre casa… macar sa ma joc cu sanii ei. Pare de 18 ani… a trecut ceva timp de cand nu am mai facut ceva cu o pustoaica…

– Salut. Eu sunt Gelu.
– Adina
– Eu merg pana in Gura Humorului. Tu?
– Campulung. Mai avem ceva.
– Exact… eu aproape 7 ore… si ma cam plictisesc de toata conversatia din compartiment…

– Ce an esti?
– 1 …

Bla, bla, bla… Alta pustoiaca care viseaza sa fie PR-ista.  Serios, de ce dracu stau si indur… hai sa terminam cu chinul asta…

Evident ca s-a dat in spate si, la fel de evident, pana la urma mi-a raspuns la sarut. Toate sunt asa? Toate se lasa sarutate de un necunoscut in tren?

– Ce dracu faci?
– Adica? Nimic. Aveam chef sa te sarut. (ca sa taci…)
– Asa te-ai gandit tu.
– De ce n-ai facut nimic daca nu vroiai? Ce-i drept esti in tren si nu poti fugi, dar totusi… (pe bune chiar e usor de agatat in tren. nu are unde sa fuga. hm… de ce nu m-am gandit la asta mai de mult… )
– Pai ce sa fac… in fine… sa nu mai incerci ca nu sunt cum crezi tu. Serios, nu stiu cu cine ma confuzi.
– Relax. Nu e ca si cum as incerca sa te conving sa-mi faci un blow job pana ajung in Humor sau as vrea pur si simplu sa ma joc cu sanii tai. Apropo, arata promitator… (daca nici acum nu se termina discutia atunci e ceva gresit… hai cu palma. macar sa ma faca porc. macar sa intre in compartiment. what?!?!… de ce puiii mei zambeste… fuck…)
– Funny. Serios, ma confunzi.
– Oricum trebuie sa recunosti ca mai e mult pana in Campulung…
– Bine.
Si totusi a intrat. De data asta nu s-a lasat sarutata… Poate totusi am subestimat-o…

Din nou aceleasi discutii despre somon si alte prostii legate de capsuni si stridii. Sunt convins ca tipa citeste chestii extrem de interesante in prostia aia de revista pentru femei.


Trecut de Focsani. A inceput sa coboare lumea… sigur gasesc un compartiment gol… chiar am gasit… hm… hai sa mai incercam…
– Eu ma mut in alt compartiment. La Revedere! Vii? (serios… hai zi nu… )
– Funny. E ok aici.


Si totusi a venit.

– Serios, eu chiar ma plictisesc… ( nu are cum sa nu plece acum ca i-am pus mana pe picior… dar… hm… hai sa o ridicam… si… cumde nu am vazut cercelul din limba… interesant… chiar se simte fain… si iar se opreste…)
– Tu chiar ma confuzi. Mai mult nu primesti…
Da… sunt convins ca acum o sa faca o coloana vertebrala de toata frumusetea…

– Stiu asta. Dar pur si simplu nu ma pot abtine. Am o mare problema… sunt un mic obsedat sexual. Dar relax, atata timp cat tu o sa ma refuzi… (si asta o sa se intample cu siguranta pentru ca toate fetele cauta tipi romantici care sa le respecete pentru mintea si sufletul lor si nu pentru doua pungi de grasime… )

… here we go again… chiar interesant cercelul din limba… nice ass… hm… sa-i desfac sutienul sau sa il dau in jos… ups… nu ma lasa sa-l desfac… asta e… o sa trebuiasca sa-mi cobor mana… si uite cum isi desface picioarele si se lasa pe bancheta… si am ajuns in Suceava…

– Ma duc sa iau niste bere. Vrei?
– De ce nu!?

Doua cutii de Timisoreana… cum zicea ca o cheama? Clar sunt blestemat… pentru asta puteam sa raman in Bucuresti, nu era nevoie sa merg acasa… pustoaice de anul 1 gaseam si in Fly.

Mai sunt 40 de minute pana ajung acasa. O sa stau linistit pe bancheta mea… si totusi ea nu vrea… ca doar nu e ca celelalte… interesanta pozitie si-a luat in fata mea… ar trebui totusi sa fac ceva cu mainile ca sa nu o las pe ea sa faca… hai totusi sa-l dam in jos… nice… mie chiar imi plac sanii… sfarcuri care trebuie convinse sa se intareasca. Hai sa le convingem…

Mai sunt 15 minute. Sa mai oferim o sansa umanitatii… sigur nu ma lasa sa-i deschid cureaua… sigur… hm… nu ma asteptam sa fie roz… cu fundita…

Gata. Cobor.

– Pa. Poate ne vedem la un moment dat in Bucuresti sa continuam ce am inceput.
– Poate.

In Jaipur cu barosul

Filed under: India,Personal — Gelu April 1, 2010 @ 16:22

But desire is a curious thing. If it does not exist it does not exist and there is nothing you can do to conjure it up.

Dorinta. Cerul de deasupra e la fel ca si acum 7 zile, ca si acum 6 zile, ca si acum 2 zile: nepatat. Nu stiu ce ora e si banuiesc ca e joi. Ce ar putea inlocui dorinta de a simti furnici pe sub piele? Ce le-ar putea omori atunci cand crezi ca ai mult mai mult decat atat? Cand ar trebui sa-ti spui ca e ok sa o seduci pe tipa din fata ta doar pentru ca ti-a zambit si cand e ok sa nu-ti maresti lista de tipe in a carui corp ai intrat pentru ca vrei Sa se simta si Sa fie unica?

Am visat ciudat aseara. Defapt nu era vis. Fantezie poate. Realitate in nici un caz. Eram fericit. Am trait, pana acum, zeci de momente ca acelea. In timp ce se intamplau imi era frica sa ma consider fericit. Azi am facut sute de poze. Le voi privi si voi zambi mai mult decat am facut-o in momentul in care apasam pe butonul camerei. M-am trezit cu zambetul pe buze. De zeci de ori furnicile au plecat. Le-am alungat de frica sa nu ma doara prea tare apoi muscaturile de tantari. Acum e plin de ganganii zburatoare pe aici.

Eu nu am trecut de partea cu dorinta, de carnal, de sentimentul acela ciudat cand iti dai seama ca in fata ta e un diamant neslefuit. Veveritele minuscule nu se mai agita in palmierul din fata. Paunul s-a culcat si el. 100 de Rupees papusa. Dai cu barosul si apoi cauti in miile de bucati ceea ce-ti doreai fara sa stii. Inevitabil bucatile sunt prea mici ca sa mai recunosti ceva asa ca iti incerci norocul cu alta bucata de diamant neslefuit. Furnicile te forteaza sa arunci microscopul si pila asa ca iei din nou barosul sperand ca se vor transforma in fluturi. ACUM!