Insemnari

A murit Salinger

Filed under: Revulter Cun Darmut As Miunt Rifti — Gelu January 29, 2010 @ 00:10

In clasa a 10-a profa de Psihologie mi-a imprumutat “De Veghe in Lanul de Secara” spunandu-mi ca o sa-mi placa si ca o sa ma regasesc in Caulfield. Nu stiu cat de mult m-am regasit atunci in el dar stiu ca m-au marcat naturaletea si sinceritatea lui “bolnava” (mai multe aici: http://gelu11.ro/2008/02/14/despre-secara-si-trei-tone-de-latex/). Dupa ce am terminat cartea am mers sa-mi iau si eu propriul exemplar. De asemenea primul lucru care l-am facut cand am ajuns in San Francisco a fost sa merg la o librarie si sa-mi cumpar “The Catcher in the rye”. Intre timp am mai primit un exemplat in engleza si mi-am cumparat tot ce a fost publicat de Salinger la Polirom.

Daca nu-l descopeream pe Salinger sunt convins ca insemnarile astea erau total diferite. M-a marcat stilul lui. Mai jos doar cateva franturi din cum l-am simtit eu pe  Salinger …http://gelu11.ro/2006/03/22/revulter-cun-darmut-as-miunt-rifti-2/

http://gelu11.ro/2008/04/21/trei-nopti-de-veghe-pe-deal/

http://gelu11.ro/2008/10/06/curva-proasta/

Sa nu uitam cum se termina pasajul meu preferat din carte…

Ajunsesem să ne urîm de moarte. Era clar că n-avea nici un rost să încerc să duc o discuţie inteligentă cu ea. Îmi părea îngrozitor de rău că începusem discuţia.

― Hai să ieşim de aici, i-am zis. Şi, dacă vrei să ştii, mă doare-n fund de ce crezi tu.

import com.adobe.Frustrari;

Filed under: Work related — Gelu January 22, 2010 @ 02:57

Acum o saptamana si ceva am primit un comment “magulitor” la un post destul de vechi. Evident ca narcisistul din mine s-a simtit mai mult decat flatat. La cateva zile mi-a dat aceiasi persoana follow pe twitter asa ca am inceput sa urmaresc si eu ce scrie. Chestii aproape banale pana acum cateva zile cand intreba (eram printre cei 3 followeri ai ei) cine are "The Catcher in the Rye in engleza. Mi s-a parut o foarte mare coincidenta asa ca i-am trimis mesaj ca o am eu. Ma gandeam ca fac si eu un bine unui alt obsedat de cartea lui Salinger. Asa am ajuns sa ies joi cu ea la o bere si apoi sa mergem la concert Les Elephanta Bizarres.

In cele 5 ore petrecute la bere a reusit sa ma cucereasca prin micile ei povestiri din timpul liceului/facultatii, prin faptul ca e la fel de bolnava in ceea ce priveste relatiile ca si mine, prin faptul ca era la fel de narcisista ca si mine si nu in ultimul rand cu obsesia ei pentru Noua Zeelanda.

Lucrurile mergeau de la sine asa ca pe la 1 noaptea fara sa o intreb unde mergem ne-am urcat amandoi in acelasi taxiu si am mers la mine. Era cel mai firesc lucru. Pe drum mi-am dat seama ca desi stiam atat de multe despre ea nu aveam nici cea mai mica idee cati ani are, unde lucreaza, ce facultate face/ a facut. Nu conta.

Ajunsi la mine lucrurile au continuat sa mearga de la sine. Parca eram niste fosti iubiti care se reintalnesc dupa cativa ani. Primul sarut a venit de la sine, tricourile au zburat ca si cum era nefiresc sa le purtam, blugii trebuiau sa fie pusi in cosul de rufe murdare, pielea trebuia sa fie mangaiata ca sa se obisnuiasca si ea cu temperatura din camera…

Si s-a oprit… eu deja nu mai procesam nimic cu anumite parti ale corpului, eram pe pilot automat… Si s-a oprit.

S-a ridicat din pat, s-a imbracat in cateva secunde si inainte sa tranteasca usa mi-a zis:

“Acum stii si tu cat de frustrant e sa lucrezi cu nenorocitul ala de Flex Builder”

Prototipam relatii

Filed under: Din viata — Gelu January 21, 2010 @ 01:58

In ultimul timp am tot auzit vorbindu-se de prototipuri. Acum un an cred ca m-am lovit prima oara cu conceptul asta la munca. In principiu un prototip e un simulacru de aplicatie software care valideaza sau invalideaza solutia propusa pentru implementare. Mai multe detalii gasiti aici. Conceptul mi se parea de la inceput destul de familiar dar nu stiam de unde.

Am avut o perioada destul de lunga in care ma consideram un las daca nu incercam sa-mi demonstrez ca nu as fi in stare sa am o relatie cu tipa care ma atragea la un moment dat. E posibil sa nu inteleg nici macar eu ce am vrut sa spun. Mai incerc o data.

Ea in metrou. Eu in metrou in fata ei. Ea arata bine. Ea arata foarte bine. Eu arat ca un pustan de liceu lovit tarziu de pubertate. Ea ochi faini. Ea zambet misterios. Eu freza sauvage. Ea “girlfriend material”. Eu ma simteam cam dezbracat. Eu trebuie sa cobor la Unirii. Ea nu. Eu nu cobor. Daca as cobori m-as considera un las. Trebuie sa-mi arat ca materialul e gaurit si prea verde. Asa ca… asta e… prototipam o relatie. Trecem prin workflowurile principale, le validam/invalidam si dupa doua saptamani ne convingem daca merita sa investim timp intr-o implementare ca la carte.

Acum sper ca e mai clar :) Pare simplu si pertinent, nu? Numai ca oricat de geniala ar fi ideea in care crezi daca doua saptamani nu faci decat sa dai ping 127.0.0.1 –n 10 > temp.log pentru a simula un sleep de 10 secunde e posibil sa ajungi sa nu mai crezi nici tu in ea.

Uneori dupa cateva zeci de prototipuri iti dai totusi seama ca ai chef si de niste procese mai putin agile si daca nu iese asta e, macar te-ai simtit bine in lunile alea de zile care ti-au luat sa-ti dai seama ca solutia nu e fezabila.

Friends with benefits

Filed under: Din viata,Personal — Gelu January 14, 2010 @ 03:05

Am dat azi peste “o schema” care prezinta avantajele de a avea un “friend with benefits” fata de a fi intr-o relatie normala. Am mai vorbit despre asta asa ca nu o sa insist foarte mult pe subiectul asta.

Acum sute de ani eram pe un deal inverzit. Urcam amandoi tinandu-ne de mana nerabdatori sa ajungem undeva unde sa putem citi linistiti scrisorile pentru celalalt. Era prima oara cand credeam cand spuneam ca “sunt cu cineva”. Eram la varsta cand iubeam idea din spatele ei mai mult decat pe ea. Eram indragostit de iubire. Mi se parea ca e cel mai frumos lucru de pe pamant. Eram mic. Eram tanar. Acum imi dam seama ca scrisorile pe care i le scriam ei puteau fi adresate la fel de bine oricui.

Stateam intinsi pe iarba si ne sarutam. Aveam mainile lipite de pamantul umed. Nu indrazneam sa o ating. Nu puteam nici macar sa ma gandesc ca as putea sa fac mai mult cu ea. Nu vroiam sa murdaresc o iubire asa frumoasa. Imi consumam gandurile murdare gandindu-ma la tipe pe care nici macar nu le salutam. La ea in nici un caz. Si totusi… la un moment dat m-a luat in brate si am simtit ceva nou pentru o relatie asa platonica… M-am ridicat rusinat si i-am zis sa mergem…

 

Stiu, povestea nu are nici o legatura cu titlul. Totusi, unele lucruri sunt mai firesti ca altele…

Pseudo…

Filed under: Din viata,Personal — Gelu January 9, 2010 @ 16:42

Am devenit omul “pseudo”. Ce s-a intamplat cu mine? Cand a inceput ticul verbal sa ma defineasca asa de bine?

Sunt un pseudointelectual pseudointeligent, un pseudoromantic pseudoindragostit, pseudoartist pseudotalentat, un pseudoinginer, un pseudoporc pseudoignorant, sunt pseudofericit si pseudomultumit, un pseudorevoltat care isi cauta pseudolibertatea…

La un moment dat nu doar “pseudo”  traiam.

Oscar

Filed under: The picture of the day — Gelu January 6, 2010 @ 00:37

Oscar