Uneori ajung sa ma uit peste poze de acum 9 luni, de acum un an sau de acum 5 ani. Inevitabil ma gasesc in cate o jumatate de fotografie. Ciudat sau nu, fiecare dintre jumatatile acelea sunt diferite de celelalte. Evident ca difera orasul in care sunt facute, unele sunt facute in Bucuresti, altele in Brasov, unele in Budapesta, cateva in Constanta… Eu sunt diferit in ele si nu ma refer ca lungimea parului sau la felul in care eram imbracat. Alt zambet. Alta stralucire in ochi. Oare ma mulez prea bine pe modul de a fi a celei pe care o tin in brate seara?
Si totusi…. daca as fi singur in mijlocul desertului Australian eu cine as fi? As fi suma tuturor celor N jumatati modelate sau as fi doar “o chestie” evoluata a adolescentului ce iubea iubirea in inima Bucovinei?
ai fi, poate, jumătatea deşertului, sau a acelui Gelu care tânjeşte de atât de mult timp după canguri…
n-ai citit “Unul, niciunul si o suta de mii” a lui Pirandello, nu? mna, pai ti-o recomand, cam asta se intreaba si personajul principal din ea. da’ citeste-o pan’ sa ajungi singur in desert 😛