Continuare

Nu am mai scris de mult. Vroiam sa scriu un post mai lung despre cum nu s-a schimbat nimic odata cu absolvirea, cum hartiile care imi dau “dreptul si responsabilitatea” de a profesa ca inginer nu sunt decat cel mult niste hartii pe care la un moment dat le voi arata nepotilor incercand sa-i conving sa mearga la studii in afara. Am vrut sa continui seria posturilor criptice povestindu-va de dorinta mea de a merge la 20:45 in gara, de a ma urca in trenul spre “casa”, de a cobori din el dupa 8 ore si de a merge la “tara” unde sa iau pietre albe in buzunar si sa ma urc in parul meu de unde sa arunc cu pietrele in gaini. Asta era dorinta mea: sa arunc cu pietre albe in gaini. Intre timp a inceput sa ploua. Ploua de prea mult timp ca sa mai gasesc pietre albe.

Si totusi daca nimic nu s-a schimbat eu ce o sa fac? Din cand in cand mai am momente de euforie gandindu-ma ca as putea sa plec din Romania si sa lucrez/traiesc in Scotia, Olanda, Australia… Inevitabil ajung sa ma intreb: De Ce? Doar pentru ca e la moda printre “tinerii din ziua de azi” sa plece din Romania intr-un loc unde sa se poate exprima mai bine si unde sa nu fie inconjurati de coruptie, mizerie si nepasare? Pe mine nu ma deranjeaza nici una dintre astea. Nu sunt omul care sa ia coruptia, mizeria, prostia, etc ca pe o ofensa personala atata timp cat nu sunt inconjurat de oameni care sa participe dinamic la aceasta stare. Dati-mi niste prieteni langa care sa-mi beau berea linistit, niste colegi pe care sa-i consider inteligenti, o tipa pe care sa incerc sa o iubesc, niste nisip sub talpi din cand in cand, niste tipe faine pe strada si o sa ma consider “acasa”. Eu nu vreau sa schimb lumea. Eu nu vreau sa fac Romania o tara in care 90% din populatia ei sa fie mandra de tara in care traiesc, nu vreau sa rezolv toate frustrarile oamenilor care se lovesc de sistemul nostru medical sau juridic. Eu nu vreau decat sa ma simt ca acasa.

Ma sperie mai tare gandul ca acum sunt “om mare” decat faptul ca o sa locuiesc in Bucuresti sau ca o sa ma mut undeva unde nu o sa stiu pe nimeni. Sper ca o sa fiu linistit cu mine dupa ce inevitabil ma voi lega singur de niste funii. Inevitabil voi ajunge sa fiu legat de tipa pe care voi incerca sa o iubesc (a incerca nu exclude faptul ca voi reusi/reusesc), sa fiu legat de un credit bancar, sa fiu legat de … Poate ar trebui sa incerc sa copilaresc cat mai mult. Sa fac un master. Sa fug in Australia. Sa “imi dau seama” ca oamenii au fost facuti sa fie poligami.

3 thoughts on “Continuare

  1. “sa fug in Australia” …. eu as continua cu…sa am o poveste de povestit … sa fug de tot ce azi e numit normalitate … pentru ca toti au innebunit .

Leave a Reply to Sorin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *